Home / Istorie / Sex, știință și xenofobie cu Nicolae Iorga

Sex, știință și xenofobie cu Nicolae Iorga

Zoom

În 1901, dragostea învinge știința. Nicolae Iorga se oprește cîteva zile din scris ca să-și lase vechea nevastă și să-și ia una nouă. Catinca Bogdan, tînăra mireasă, îl însoțește în luna de miere la Veneția, unde își dispută atenția soțului cu cinci cufere de cărți. Iorga lucrează în permanență la istorii, la monografii, la discursuri și articole de presă, tratîndu-și proaspăta soție cu neatenția pe care voievozii din cronici o arătau cititului. Istoricul neamț Karl Gotthard Lamprecht îi propune să scrie o istorie a românilor care să fie parte dintr-o monumentală istorie universală. Iorga trăia sub pasiunea mărimii. Tot ce era masiv, voluminos, gigantic îi provoca mîncărimi științifice. Orice proiect care putea garanta dimensiuni ieșite din comun îl captiva imediat. Iorga acceptă imediat propunerea lui Lamprecht, ba chiar îl roagă pe neamț să nu-i încredințeze sarcina lui Xenopol, fiindcă n-ar fi putut împărți cu nimeni plăcerea unei opere nelimitate.

Urmează ani prolifici pentru Iorga. Trăiește în arhive, respiră în biblioteci, se hrănește cu documente și cu cerneală. Zi de zi, an de an, ceas de ceas, el scrie istorii. Istorii ale voievozilor, ale secolelor, ale orașelor, drumurilor, porturilor, literaturii, provinciilor, ideilor intelectuale, ale neamurilor vechi și noi, ale vecinilor și dușmanilor, ale păcii și războiului, ale unirilor și dezbinărilor, istorii groase și dense care depășesc cu mult puterea de lectură a contemporanilor săi. Cînd îi vine rîndul între sutele de volume, nevasta lui, Catinca, se simte mai mult răsfoită decît mîngîiată.

În 1903, Iorga înființează revista Sămănătorul, care se hrănește cu tradiționalism, etno-naționalism și neoromantism. În paginile ei începe o polemică antiliberală în slujba noilor idealuri țărănești, din care viitorul om politic Iorga își făurește doctrina. În 1905, cînd ajunge deputat, Iorga se aruncă în bătălia ideilor practice și se trezește în mijlocul unui război fratricid cu poporanistul Constantin Stere. Sadoveanu, care gîndea la fel de voluminos ca Iorga, încearcă să-i împace, fiindcă personajele romanelor lui istorice aveau nevoie și de morala țărănească a lui Stere, și de voievozii naționaliști ai lui Iorga.

Dar încercarea a eșuat. Iorga era încîntat de efectele atacurilor lui naționalist-șovine și s-a dezlănțuit în presă cu energia unui mîntuitor. Tineretul universitar a început să clădească un adevărat cult pentru el, iar Siguranța i-a făcut dosar pentru agitație xenofobă. Nicolae Iorga începea să facă parte din istoriile sale.

(5961 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.