Jurnalul lui Michel Kefando (președintele Burkinei Faso)
4 aprilie 2015 – Dragă jurnalule, îmi vine să mor de rușine. Pînă ieri credeam că Burkina Faso e o țară civilizată, care nici măcar nu se compară cu sălbaticii ăia din Comore, Djibouti sau Burundi. Pe bune, din ’93, cînd au dispărut în mod misterios olandejii ăia, lîngă Dristor Kebab Ouagadougou, n-a mai pierdut nici un străin.
5 aprilie 2015 – Sincer, atunci cînd am aflat prima oară că un român a fost răpit la noi în Africa, pe continentul negru, am sperat din tot sufletul că e vorba de Mihai Bobonete de la Sînt celebru, scoate-mă de aici! sau de băiatul ăla musculos care umbla mereu în chiloți, dar cică pe ăștia nu i-ar răpi nimeni niciodată. Să mai zică cineva că există dreptate pe lumea asta…
7 aprilie 2015 – Din cîte am înțeles, răpitorii au făcut deja o cerere de răscumpărare de cîteva milioane de dolari. I-am prins pe fraieri! Nu numai că primim victima îna poi, dar cînd le dăm banii și ei nu ne dau chitanță și bon fiscal, mergem cu ANAF-ul peste ei și i-am spart! Le închidem celula teroristă cît ai zice pește.
Jurnalul lui Omar Hayssam (expert în răpiri)
5 aprilie – Nu-mi vine să cred ce văd la televizor. A fost răpit un român fără știrea mea. Pe mine de ce nu m-a anunțat nimeni? Ce, dacă sunt la pușcărie nu pot să dau și eu o mână de ajutor? Oricum, se vede lucrul făcut de mântuială. N-au răpit decât un agent de securitate. Păi, dacă mă băgam și eu pe fir, răpeau un agent de securitate plus un cameraman.
6 aprilie – Se pare că au vrut să facă la fel ca în 2005. Adică să răpească tot jurnaliști români. Partea proastă e că acum, zece ani mai târziu, nu prea mai există așa ceva în România. În plus, din câte înțeleg, teroriștii se temeau să nu dea peste un ofițer acoperit. Chiar n-aveau chef să aibă un acoperit în mijlocul lor, care să scrie săptămânal note informative despre ei către SRI.
7 aprilie – Am un sfat pentru românul răpit de teroriștii din Burkina Faso. E vorba de un plan de evadare extrem de ingenios: să încerce să dispară ascunzându-se printre berbecuți. E o strategie care nu dă greș niciodată, chiar eu am încercat-o o dată și am de gând s-o folosesc iar. De exemplu, acum încerc să evadez săpând un tunel foarte larg, prin care să pot trece alături de turma mea de berbecuți.