Home / Destinaţie / Spații de cazare la mare înălțime. Hotel des Andes, Laguna Colorada, Bolivia

Spații de cazare la mare înălțime. Hotel des Andes, Laguna Colorada, Bolivia

Zoom

„Fericiți și odihniți ne-am târât oasele înghețate spre micul dejun frugal și împuțit, după care am pornit să trăim experiența unică și (sper!) irepetabilă a Lagunelor: Albă, Galbenă și Colorada, în engleză «Red Lagoon»; de fapt, Colorada are microorganisme care o fac să aibă multe nuanțe și culori, iar culoarea ei depinde de momentul zilei și de lumina soarelui… mi-a plăcut cât de cât Laguna, dar n-a fost atât de spectaculoasă pe cât mă așteptam, iar seara am ajuns în cel mai sinistru «hotel» în care am încercat vreodată să dorm: refugiul din chirpici fără lumină noaptea!

Înăuntru au fost zero grade, dar eram norocoși că nu ne-a luat vântul acoperișul, la cum a bătut. Afară erau minus 18 grade; înăuntru, paturi de piatră acoperite cu așa-zise așternuturi, negre de jeg, încât nu se mai distingeau culorile lor originale… jeguri de saci de dormit, un singur WC funcțional, plus o chiuvetă mică cu apă rece. Noi, c-o sută de pulovere, geci și pantaloni de schi, cagule ca să ne acopere nasurile și urechile, că altfel nu ne puteam nici auzi de frig!

În sala de mese au făcut cald seara, în timpul cinei, și ne-am rugat de boul de ghid peruan să le spună bolivienilor amărășteni care administrau locul să ne lase să stăm până mai spre dimineață acolo, dar ți-ai găsit să vrea! Așa că, după ce am mâncat o zeamă fiartă și niște paste amărâte, ne-am încălzit bine cu rom și ne-am dus în obscura noastră văgăună, unde am încercat zadarnic să ne încălzim în costum de schi cu pulovere groase pe dedesubtul gecilor și cu jegurile de saci pe deasupra, dar în zadar. Noaptea ne-am dus împreună la toaletă, că telefonul lui Cristi avea lanternă și ne-am putut ține lumină unul altuia… noroc că ușa budei avea un mic geam, că altfel am fi lăsat ușa deschisă, în timp ce…

Cea mai tare scenă de film s-a petrecut la micul dejun de după noaptea de coșmar: două englezoaice, o pakistaneză din Londra și-o negresă din Birmingham, ambele c-un impecabil accent british, vorbeau între ele, zglobii și c-o politețe perfect naturală: „Could you pass me the butter, please?”, „Yes, please”, „Would you care for a cup of tea?”, and so on and so forth, în timp ce noi, cu fețe tâmpe, mioritice și f.f. adormite, eram siderați și schimbam priviri pline de admirație, mirare, nedumerire: cum de unii oameni pot dormi și pot fi atât de pozitivi în condiții de stare de asediu?!

Și uite-așa am petrecut în frumoasa patrie adoptivă a lui Che Guevara.”

(218 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.