Săptămîna asta sîntem oaspeții pensiunii soților Traian și Rodica Dăscălița din Gura Haitii, familia bucovineană care, din 1997, anul disponibilizării de la Exploatarea Minieră Călimani, a deschis larg ușa casei și s-a reprofilat pe agroturism, oferind găzduire și munțomanilor care urcă/coboară Pietrosul, și turiștilor nemontaniarzi veniți în zonă pentru cîteva zile de vacanță, departe de aglomerația și tumultul orașului.
Adresa: Sat Gura Haitii, comuna Șaru Dornei, județul Suceava. Altitudine cca 1.100 m.
Căi de acces: Drumul județean Vatra Dornei – Gura Haitii: de la ultima stație a autobuzului, aia de lîngă indicatorul de ieșire din localitate, continui deplasarea în aceeași direcție încă vreo sută de metri și cauți din priviri, pe partea dreaptă, căruța cu flori și piticii ceramici de la intrarea în curtea pensiunii.
Dotări: Camere cu pat matrimonial, acces la frigider și aragaz, magazin alimentar, foișor; loc de campare, alt foișor, spațiu de joacă pentru copii, pe terenul îngrădit alăturat. Deși nu aparține pensiunii, merită menționat și minimuzeul megaliților gravați (e foarte aproape: de la stația de autobuz, trei case mai la vale, pe stînga), niște bolovani cazați sub o copertină din lemn, în curtea săteanului care i-a descoperit.
Prețuri: Bune, de țară: 60 de lei camera de la mansardă, cu baia pe palier, 2 lei cafeaua, 3,50 lei berea Golden Brau. Dacă ar exista semnal GSM stabil, bănuiesc că mulți bucureșteni ar fi tentați să se mute aici pe perioada lucrului la proiecte independente.
Ambianță: Dimineața îți bei cafeaua pe terasa inundată de vegetație, în ciripit de păsărele; seara, înainte de a te retrage în cameră, poți să intri în vorbă cu haitienii care, după o zi de muncă, socializează, la o bere, printre ghivecele cu flori ale doamnei (pentru informații despre trasee, marcaje sau alte detalii locale, adreseazăte cu încredere lui nea Traian: după 28 de ani de muncă la cariera de sulf, de la tăierea panglicii de inaugurare pînă la scîrțîitul de la închiderea definitivă a porților, omul cunoaște zona ca nimeni altul). De la fereastra camerei de la mansardă, se vede doar cortina de molizi a pădurii și se aude numai clipocitul pîrîului care curge vizavi, peste drum. După o zi de munțomăneală prin Călimani, la ieșirea dintr-un duș fierbinte, mă îndoiesc însă că o să mai apuci să remarci asta.
