Home / Jurnal apropologic / Sperietoarea asistaților social sau cum să te lase în urmă trecutul

Sperietoarea asistaților social sau cum să te lase în urmă trecutul

Zoom

Dezbaterea despre asistații social care nu vor să muncească e atât de veche încât pare ruina unei discuții mai vechi. Când o vezi, nu-ți vine să crezi că a rămas în picioare, că oamenii încă mai discută despre asta și că îi preocupă în continuare faptul că unii beneficiază de un modest ajutor de la stat.

La fel cum basmele pe care le ecranizează acum Disney sunt vechi de sute de ani, și tema asistaților social o să reziste oricăror schimbări. Roboții vor înlocui aproape complet munca oamenilor și pe noi tot o să ne revolte că o femeie din Dolj nu vrea să lucreze într-o fabrică de textile pe foarte puțini bani.

Adevărata dramă nu e că unii refuză munca, ci că societatea n-a fost în stare să facă din ei muncitori mai performanți. Nu i-a școlarizat cum trebuie, nu le-a urmărit formarea și n-a avut grijă ca, de-a lungul acestei formări, ei să aibă acces la aceleași condiții ca un adolescent dintr-un oraș mare. Sunt măsuri pe care, într-o societate matură și solidară, le scoate în față clasa de mijloc, printr-o grijă mai mare și ceva mai puțin dispreț pentru cei care n-au fost la fel de norocoși.

Nu doar că societatea nu i-a pregătit pe acei oameni pentru viitor, dar, ca forță de muncă, ei par depășiți chiar și de trecut. Dacă în ultimii ani a existat o grijă tot mai mare pentru job-urile pe care vest-europenii le pierd în fața imigranților, deja acum discuția s-a mutat în zona roboților. Automatizarea muncii e cea care pune în pericol tot mai multe locuri de muncă.

Roboții par tot mai apți să preia job-uri care păreau destinate exclusiv oamenilor. Un studiu recent arată că, în domeniile expuse robotizării, au scăzut atât salariile, cât și numărul de angajați. Cel mai probabil, ne așteaptă un viitor în care munca nu va mai avea valoarea cu care ne-am obișnuit și, lăsate de la sine, inegalitățile se vor adânci inevitabil.

În condițiile astea, devine tot mai realistă varianta unui venit minim garantat care să redistribuie câștigul net generat de automatizare. Bineînțeles, aici apar alte probleme. Puritanii muncii nu vor privi cu ochi buni ideea că oamenii primesc bani indiferent dacă muncesc sau nu.

Ostilitatea cu care presa privește ideea de ajutor social arată că nu suntem pregătiți pentru viitor, nici măcar pentru prezent. În primul rând, se ghicește la acea parte a presei o fetișizare e muncii. Vrei ca oamenii ăia să muncească nu atât pentru a crea un bun social, cât pentru a nu sta degeaba. E o nedreptate aparentă cea care deranjează, iar indignarea se transformă ușor apoi în ură față de săraci. Nu contează cât de ineficientă ar fi munca lor, cât de absurdă, cât de contrară, ca logică, felului în care funcționează economia. Important e să nu refuze o activitate, oricare ar fi ea, în timp ce încasează bani de la stat.

Apoi, la mijloc e multă neînțelegere. Pare că beneficiarii ajutorului social sunt niște corporatiști care, într-o pauză de prânz, renunță complet la muncă și pleacă acasă, dându-și seama că somnul e mai bun. De fapt, acolo, într-un colț de Vaslui care miroase a spirt, oportunitățile arată ușor diferit. Nu doar pentru că sunt, obiectiv, altele, dar și pentru că sărăcia te face să judeci mai prost.

În India, cultivatorii de trestie de zahăr se umplu de bani o dată pe an, atunci când își vând recolta. Pe urmă, trebuie să tragă de suma aia până la viitoarea recoltă. Un studiu făcut de cercetători de la Universitatea Princeton a arătat că același fermier e cu până la 13 puncte de IQ mai inteligent după ce-și vinde recolta decât înainte să o culeagă, când banii i s-au terminat de mult. Grijile financiare imediate îți sabotează gândirea și te împing să faci alegeri proaste. Uneori, explicația e neașteptat de simplă.

(1431 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Nu ma deranjeaza ca din banii care mi se retin pe statul de plata se platesc ajutoare sociale; ma inspaimanta gandul ca pulimea neangajata umbla libera; spectrul unui week-end continuu este sinistru. Mi-ajunge pulimea moto-atv-ista din Bucegi in week-end; ar fi inspaimantator sa-i vezi si in actualele zile lucratoare.

  2. Mda… sunt convins ca așa e. Deși nu prea cred ca putem extrapola studiul Princeton peste tot in Ro. Măcar de si-ar varui gardul si ar curata șanțul de buruieni, sa nu arate casa in bălării… Nu cere de unde nu e… Doar da, fără sa intrebi.

  3. Ce nu inteleg moralistii muncii este raportul dintre forte intr-o societate. Intr-o democratie, cei multi fac legea, in principiu, pentru ca fiecare individ este valoros si i se permite sa puna stampila, nu neaparat pentru ca ar fi si corect, din punctul de vedere al unora.
    Cea mai mare frica pe care o pot avea guvernantii este aceea ca multimea sa se razvrateasca. Iar multimea, care este majoritatea, poate fi „asistatii social„ (in cazul in care robotizand activitatile din economie si in produsul nu se redistribuie multimii care nu mai lucreaza, acestia devin nemultumiti). In orice epoca important a fost ca guvernantii sa astampere multimea, sa o multumeasca. Pentru ca, altfel,
    acestia vor deveni guvern, vor conduce pentru ca detin puterea.
    Cum ar fi fost ca sclavii din egiptul antic, din roma antica, sa se puna la un moment dat de acord ca la ora 2 toti sa ne adunam si sa-i casapim pe sefi.
    Legile apara capitalul celor instariti de nemernicii puturosi care sunt multi. Dar legile sunt facute de cei multi. Deci, cei multi trebuiesc sa fie multumiti cu conditia lor. Trebuie sa li se creeze o stare morala care sa justifice nu numai legalitatea cat si legitimitatea acumularii capitalului de cei putini. Daca ii lasi sa moara de foame, dupa regulile si legile existente, risti ca acestia sa schimbe legile, si cei putini sa se trezeasca intr-un comunism. Sa ti se ia casa, banii din banci, firmele devin nationalizate etc. Nu poti sa argmentezi ca am facut banii dupa legi. Noi facem legile, puterea, majoritatea.
    Deci, de frica unui viitor comunism, ar trebui, poate si doar pragmatic, nu neaparatmoral, ca cei care impart bunurile, sa multumeasca pe cei lenesi, puturosi, asistati social, care pot deveni multi ca numar si periculosi.
    De aceea se doreste ca intr-un stat sa existe clasa de mijloc, aceea pune guvernul, ei trebuie sa fie multi.
    Noi, din pacate ne indreptam catre o clasa de saracie, unde cei multi, deocamdata democratic, pun guvernul, si spre mirarea unora de dreapta, care reprezinta un numar insignifiant de oameni, voteaza psd-ul, care pe viitor poate face ce vrea, nu cu majoritate de doar 60 la suta, poate cu 80 sau 90 la suta. In acel moment, DNA-ul, SRI-ul si Presedintele romanilor lui, trebuiesc sa gaseasca solutii de stanga.
    Nu va fi deajuns sa scoata in strada doar cateva sute de mii de oameni bine hraniti, frumosi si tineri, manifestand pasnic, cu momente artistice, pentru ca, daca cei multi si nemancati vor iesi in strada, ii vor manca pe grasutii aia de la multinationale. Un caine lihnit de foame este mai periculor decat unul hranit, si mai puternic.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.