Home / Bibliomania / Splendoarea suprarealistă a unui pas în doi

Splendoarea suprarealistă a unui pas în doi

Zoom

De obicei, artistul plastic e cel care ilustrează textul sau textele scriitorului dintr-o carte. În acest minunat volum lucrurile stau invers. Scriitorul Dan Stanciu ilustrează în cuvinte desenele prietenului său Sasha Vlad. Amîndoi sînt suprarealiști, apropiați ai marelui Gellu Naum și încercați exploratori pe cont propriu ai inconștientului – al lor și al nostru.

În desenele lui Sasha Vlad, pe care el le numește „automatice”, în bună tradiție suprarealistă, se nasc forme enigmatice, unele recognoscibile, altele nu, ținînd de meandrele unei inspirații misterioase. După ce le privești prima dată pe toate, revii asupra fiecăruia în parte, ca și cum te-ai întoarce la niște vise desenate, care ar fi putut fi și ale tale. Le poți traduce sau mai degrabă aproxima într-un limbaj rațional, dar această operațiune, oricît de amănunțită, lasă de fiecare dată un rest inclasificabil care te contrariază, la fel ca atmosfera din propriile tale vise în alb-negru, cînd încerci să te întorci asupra lor și cînd simți – drace! – că exact ceea ce e irepetabil în ele îți scapă ca nisipul printre degete.

În poemele în proză din Ruine glisante ale lui Dan Stanciu, care e și el artist plastic, la fel cum Sasha Vlad e și literat – printre altele, a tradus în engleză Zenobia lui Gellu Naum –, te reîntîlnești cu neobosita lui inventivitate lexicală din Despre, la capitolul cuvinte care ar putea exista. De astă dată însă, Dan Stanciu închipuie un univers populat de cuvinte-lucruri și de cuvinte-ființe care amintesc de literatura absurdului, dar care se supun altor reguli. În vreme ce literatura absurdului produce breșe în realitatea știută, căreia îi strică astfel rînduielile, cu efecte cel mai adesea comice, dar fără a face tabula rasa din ele, suprarealiștii inventează lumi care funcționează după alte legi decît cele cunoscute. Ființele și lucrurile care le populează pot părea la început absurde, dar descoperi, treptat, că ele au o noimă a lor, niciodată dezvăluită pînă la capăt, căci pentru asta ar trebui să existe un capăt al acelor lumi. Un capăt care însă nu e. Așa se face că afirmația adevăraților suprarealiști, că literatura lor e o formă de cunoaștere, nu e o simplă probă de orgoliu artistic, fără acoperire, ci chiar asta e, o reconstruire altfel a lumii pornind de la propriile lor ipoteze. Absolvent strălucit de Filosofie, Gellu Naum are, ca poet, revelații uluitoare despre viață, pornind de la ipotezele unei imaginații care te cuceresc, dar te și neliniștesc, fiindcă simți, urmîndu-le, că îți fuge pămîntul știut de sub picioare.

Un suprarealist adevărat nu e un artist care se joacă de-a lumea, cum fac autorii de utopii oricît de insolite, ci e un explorator pentru care lumea știută nu e decît un punct de plecare pentru cea pe care și-o închipuie, pe măsură ce răscolește în inconștientul său. Dan Stanciu e unul dintre acești rari suprarealiști care, la fel ca locuitorii caselor lacustre, își retrage podul de la mal, pentru a se putea bucura nestingherit de universul pe care-l inventează. Dar face asta cu umor și cu un soi de înțelegere complice pentru perplexitățile noastre față de lumea explorărilor sale.

Poemele sale în proză din Ruine glisante, 65 la număr, fără titlu, ci doar numerotate, tot atîtea cîte desene are Sasha Vlad în această carte, îți transmit o stare vecină cu încîntarea, tratată autoironic, care te mai înseninează după ce contempli desenele negurosului său prieten. Sau, cine știe, dacă mai întîi citești poemele ipotezei neliniștit-luminoase a lui Dan Stanciu, desenele lui Sasha Vlad te trag într-o lume a anxietății, mai apropiată de cea în care trăim. Sper ca această carte, și rotundă și profundă, cum la noi n-au mai apărut, să-și găsească și comentatori pe măsură.

Sasha Vlad, Dan Stanciu, Ruine glisante, cu un comentariu de Bruno Solarík, Editura Herg Benet, 2017.

(1306 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.