Home / Reportaj / Stimate dle ministru Vulpescu, măi dragă Ionuț,

Stimate dle ministru Vulpescu, măi dragă Ionuț,

Zoom

Cîndva, demult, pe vremea cînd Ion Iliescu dansa tango cu doamna Nina și bea șampanie rusească cu cereale la micul dejun, am avut plăcerea să cunosc un tînăr viitor politician român: Ionuț Vulpescu, actualul ministru al Culturii. A fost un oarece context privat care a dispărut și singura relație care s-a mai păstrat a fost să ne mai zicem ocazional „La mulți ani” pe Facebook în zilele cu pricina. Preocupat încă de pe atunci de cultura română, de viitorul ortodoxiei și de meciurile Craiovei Maxima, Ionuț – îmi cer scuze pentru familiaritate, domnule ministru – era un băiat bun. Genul de om rezonabil, cu haz, căruia poți să îi pui la îndoială principiile și valorile fără să se supere pe tine decisiv și să îți rupă ligamentul cu paharul de bere sau să îți pună cramponul credinței ortodoxe pe genunchi. Cu siguranță, învațase asta de la mentorul său, nea Nelu Iliescu, profesorul nostru incontestabil de democrație postceaușistă, neocomunism și măi, animalule. În fine, n-o s-o lungesc, Ionuț a stat cuminte pe baricadele vieții politice alături de nea Nelu, a ajuns și prin Parlament parcă, a candidat odată și la o funcție de primar de sector, habar n-am care, și acum e ministrul Culturii. Între timp, eu m-am lăsat de jurnalism și m-am apucat de altele. De vreun an de zile însă, drumurile noastre s-au încrucișat din nou: trec zilnic cu bicicleta prin fața Ministerului Culturii, pe splaiul Dîmboviței, și înjur miniștrii care se perindă la putere. Am înjurat-o pe Corina Șuteu, l-am înjurat pe Vlad Alexandrescu și acum, iată, îl înjur și pe Ionuț Vulpescu. Motivele sînt simple și, deși au aparența unui minor interes privat, în joc sînt, de fapt, uriașe interese publice: imensa poartă de metal care se închide seara la 8,30 și se deschide dimineața la 6, și care obturează traficul pietonal și biciclistic pe malul Dîmboviței între Biblioteca Națională și Camera de Comerț. Această oribilă Cortină de Fier pe care Ministerul Culturii o trage zilnic peste domeniul public și care împiedică oamenii să circule liber prin UE-ul dîmbovițean mă scoate din minți. O mamă cu cărucior, un biciclist ca mine, un pescar, un homeless cu un sac de pet-uri în spinare, toți sînt obligați să ocolească pe la mama dracului tot cheiul Dîmboviței sau să se strecoare printr-un meschin spațiu invadat de boschete între parapetul rîului și hidoșenia de metal. M-am documentat puțin și paznicii de la firma VOG, care apără Ministerul Culturii, susțin că decizia închiderii porții vine de sus de tot, de la ministru. Adică de la Ionuț. Atunci mi-a picat fisa.

Planul B

Îmi zic: ia să îl sun pe Ionuț și să îl rog să lase dracului poarta aia deschisă. Dar imediat, ca o pisică acrobată, mintea mea se răsucește în aer și decide să se comporte ca un simplu cetățean. Mă duc la minister și fac o cerere de audiență la ministru, adică la Ionuț, cu motivația „o chestiune de artă și urbanism contemporan”. Mi se dă un număr de înregistrare – 1537 din 22.03.2017 – și îmi văd de treabă. Trec treizeci de zile, nu primesc nici un răspuns, normal, că doar sînt pielea ploii, simplu cetățean, zero, mă duc iar la minister, aflu că „fetele de la cabinet” au confirmat că cererea mea de audiență e în mapa ministrului, adică a lui Ionuț, care încă o evaluează, cică. Booon.

Planul C

Băi, fraiere, îmi zic în sinea mea, dacă domnul ministru, adică Ionuț, nu vrea să vorbească cu tine ca simplu cetățean, ia fă-te la loc ziarist doar ca să desființezi poarta aia. Și iată, dragii moșului Iliescu și ai babei Tranziția, cum am ajuns să vă povestesc ceea ce tocmai citiți.

Planul D

Acum, ca ziarist, m-am gîndit că aș putea plusa în cererea mea către domnul ministru Vulpescu, adică Ionuț, și să îl rog nu doar să dea jos Cortina de Fier a culturii dîmbovițene de pe malul Dîmboviței. Aș vrea să îi propun o afacere publică ce îl va face erou între eroii neamului, cel mai tare ministru al Culturii din toate timpurile. Domnule ministru, măi dragă Ionuț, ce-ar fi să iei o decizie istorică și să dărîmi poarta aia, cu aplombul cu care Băsescu dărîma cașcarabetele buticarilor arabi și, mai mult, să igienizezi cu iarbă, flori și o zonă pietonală bucățica de mal dîmbovițean pînă la Camera de Comerț? Știu că nu treci niciodată pe acolo, dar îți zic eu, care trec zilnic, că e plină de căcați, moloz și cîini morți. Da, în spatele Teatrului de Operetă, exact. Și îți zic precis cum să o faci: reziliezi contractul cu VOG Security și riști să intre teroriștii culturali peste manuscrisele lui Eminescu. Am înțeles, din presă, că Vlad Alexandrescu le-a semnat un contract de vreo 200.000 de euro și mă gîndesc că, cu banii ăștia, chiar poți face paradisul Maicii Domnului în zona aia. N-ar fi drăguț, stimate domnule ministru al Culturii, adică măi dragă Ionuț, să circule oamenii liber prin curtea deschisă a Ministerului Culturii, să fie flori, nu căcați de cîini, mobilier urban cu design modern și poate și wi-fi gratuit în loc de maldăre de moloz și resturi de plastic? Și, așa cum banul Craiovei, Mihai Viteazul, a unificat țările române, Ionuț Vulpescu va fi eroul care va unifica cheiul Dîmboviței și care va renunța la mercenarii străini de la VOG Security pentru a-și apăra ministerul, și nevoile, și onoarea de fan perpetuu al Universității Craiova. Unde ați văzut, domnule ministru, dragă Ionuț, undeva în Germania, cașcarabete de termopan cu pensionari reîncadrați, îmbrăcați în uniforme ponosite pe care să scrie Fritz GmbH și care apără manuscrisele lui Goethe? Nu e mai cool să te bazezi, în apărarea culturii române, pe cetele oneste de tineri care se vor înghesui în zona urban-culturală de pe malul Dîmboviței, înarmați cu tablete, cărți și biciclete?

Planul E

O să scriu despre subiectul ăsta ca un pitbull care s-a prins de pantalonii domnului ministru al Culturii, adică ai tăi, măi dragă Ionuț.

(84 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Mai draga, Alin, articolul asta e perfect in nota revistei… de acum 10 ani. Vezi sa nu te trezesti ca te dau afara sefii, ca azi alta e orientarea…
    Oricum, felicitari, ai toata admiratia mea; si nu uita ca ai promis sa fii pitbull. Iti tinem pumnii.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.