„Fotbaliștii sînt ca niște tablouri”, a declarat în exclusivitate George Becali, săptămîna trecută, la PRO X, postul TV de casă. Se vede că a devenit un estetician practician, o mai fi stat de vorbă cu niște oameni de la casele de artă. Spre deosebire de alte ziceri de-ale lu’ Gigi, ăsta nu-i un aforism lipsit de sens. Omul din Pipera, ca orice bun negustor, s-a prins care-i tendința pieței actuale. În fotbal și în artă, căci fotbalul rămîne o artă.
Adică, mă-nțelegi, nu mai contează valoarea fotbalistului ca fotbalist sau a tabloului ca tablou. Valoarea e doar aia pe care i-o dă piața, pe loc, ceac-pac, cînd l-ai scos la vînzare. Ai găsit un fraier care, treaba lui, îți dă pe obiect mai mult decît face? Ochei, bați palma imediat! De ce ai ține la ceva pe care poți scoate bani instantaneu?
Desigur că, în afacerea asta, îți mai trebuie și o galerie cît de cît prestigioasă. Nu galeria de fotbal, ci galeria de artă, unde să atîrni exponatele. Aici, iarăși, Gigi are o bună intuiție. Steaua, deși redenumită FCSB, rămîne o bună vitrină pentru expunerea produselor destinate exportului. Totuși, doar atît nu-i suficient. Dacă tot vrea să vîndă bine, negustorul de artă fotbalistică de la FCSB ar mai putea să se consulte și cu niște specialiști – chiar și cu Ilie Dumitrescu, de ce nu, cu simpaticul stelist care, înainte de a se ocupa cu uleiuri pe pînză, a mîncat fotbal pe pîine. Oameni de genul ăsta l-ar lămuri, poate: orice tablou arată mai bine, e pus mai mult în valoare într-o expoziție tematică. Nu așa, de unu’ singur.
Deocamdată, expoziția de tablouri vivante de la Muzeul FCSB se definește confuz. Gusturile curatorului (scuze, patroane, nu-i ce crezi dumneata!) oscilează nedefinit între binecunoscutul tradiționalism pășunist și un postmodernism de ultimă oră. Pe scurt, magazinul de fotbaliști al lui Gigi arată cam kitsch – o adunătură de obiecte achiziționate doar de dragul de a le avea în posesie, după niște criterii discutabile. Arată mai degrabă ca un depozit de tranzit pentru tablouri – le-ai cumpărat, le-ai și vîndut cum s-o nimeri. În maniera asta, FCSB nu va izbuti să construiască o echipă solidă, pardon, o expoziție de răsunet pe plan european.
Da’ cine sîntem noi să ne dăm cu părerea despre fotbal și despre artă, despre destinul Stelei în Europa? Căci, spunea același Gigi, același colecționar de tablouri (nu ne putem abține să dăm citatul, e prea bun): „Ce, o să fie Lazio mai tare decît Dumnezeu!”. Ce-ar mai fi de zis? Rămîi tablou, Doamne-ajută!
