Home / Serial killer / Ți-am pregătit un fotoliu la noi în celulă

Ți-am pregătit un fotoliu la noi în celulă

Zoom

Cam ăsta ar fi mesajul subliminal din Orange is the New Black, serialul care-ți promite un loc în rîndul întîi la spectacolul din pușcăria pentru femei Litchfield, o închisoare particulară americană în care deținutele se plimbă nestingherite peste tot prin incintă și sînt tratate ca în internatul unui liceu românesc de provincie.

Introducerea în peisaj ți-o face, încă din primul episod, Piper, o WASP-ă de 30 și ceva de ani din upper-middle class-ul newyorkez condamnată pentru complicitate la trafic de droguri care are, pe lîngă dificultățile de adaptare la viața de temniță, și o criză de identitate sexuală (să renunțe la logodnicul din libertate sau la iubita care a băgat-o după ea la zdup?). Problemele de care Piper se lovește zi de zi sînt comune cu cele ale colegelor, diferite personalități din gama de stereotipuri rasiale. Lupta pentru supremație între găștile neonaziste, de culoare, hispanice, dependența de stupefiante, lesbianismul, instabilitatea psihică sînt folosite ca pretext pentru evidențierea laturii umane, vulnerabile, a personajelor, completată prin flashback-uri cu evenimente importante din viața anterioară, care explică întrucîtva cum a ajuns fiecare aici.

Sezonul cinci, disponibil online din 9 iunie, pune în scenă cu lux de amănunte și risipă de detalii o revoltă de trei zile în care gardienii au fost luați ostatici sub amenințarea unor arme improvizate și, în loc să riposteze, se comportă ca niște clovni. Piper a pierdut rolul principal, apare prin cadru doar ca să arate că încă există: gașca negreselor a deturnat atenția generală, cursul evenimentelor și conducerea negocierilor. Întreaga pușcărie e o casă de nebuni, iar, afară, polițiștii și trupele SWAT chibițează cu jurnaliștii, așteptînd să vadă cum se termină totul. Ca și tine, spectatorul sechestrat în fotoliu timp de 13 episoade/ore luuungi, în care nu se întîmplă mai nimic.

La fel ca în Weeds, Jenji Kohan, creatoarea serialului, a început în forță, pentru ca ulterior, pe parcursul ultimelor sezoane, să piardă treptat direcția. Din satira acidă a socialului de penitenciar corupt la toate nivelurile, Orange is the New Black s-a transformat într-o telenovelă cu și pentru domnișoare de pension, în care emoționalul primează și relația dintre fete constituie firul narativ principal. Faza cea mai amuzantă, dacă n-ar fi ușor enervantă, e că aproape toate personajele (multe dintre ele cu o educație precară) au aproximativ același discurs, un slang amestecat cu referiri la Pablo Neruda sau Voltaire, gen șmecher de capitală, absolvent de colegiu în centru. Chestia asta îți creează senzația de spectacol de păpuși ghidonate de un scenarist-ventriloc care vorbește prin gura lor, la mișto.

Orange is the New Black, 2013- , dramedie despre viața într-o pușcărie de femei, creat de Jenji Kohan, difuzat de Netflix.

(480 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.