Home / Scriitori / Trabantul și lansatorul de rachete

Trabantul și lansatorul de rachete

Zoom

Pe atunci Hanibal Stănciulescu avea un Trabant și scria proză scurtă. Ne-am cunoscut la Cenaclul „Junimea”. Hanibal avea un umor amărui care uneori bătea în absurd. E drept că și vremurile îl împingeau într-acolo. Din cauza asta, primul lui volum de povestiri a apărut cu cîțiva ani întîrziere. Nu mai țin minte exact, dar parcă a trebuit să scoată din manuscris cîteva povestiri, fiindcă nu voia să le modifice finalul care era și mușcător, nu numai amărui, și – cum zicea pe atunci cenzura – dovedeau  o atitudine neprincipială. Hanibal provenea dintr-o familie de țărăniști pățiți care făcuseră mulți ani de închisoare fiindcă nu-și dăduseră pămîntul la „colectiv”.

În ziua de 22 decembrie 1989 ne telefonează cîțiva prieteni că urma să aibă loc la Uniunea Scriitorilor o ședință extraordinară. Cum nu eram membri în Uniune, și el, și eu am întrebat separat dacă la ședința aia puteau participa și scriitori ca noi, cu cărți, dar fără carnet. „Fără discuție!” Aveam tot dreptul, se terminase cu interdicțiile de la Consiliul Culturii! Ședința trebuia să înceapă la ora 6. Hanibal m-a luat de acasă. El stătea tot în Drumul Taberei, așa că eram în drumul lui. Am ajuns acolo pe la 5,30. În curtea Casei Monteoru de pe Calea Victoriei, cîteva pîlcuri de scriitori. Ședința era, de fapt, la ora 8. Hanibal, care n-o văzuse toată ziua pe soția lui Delia, romanciera, mă invită să dăm o fugă pînă acasă, s-o ia și pe ea. Eu, agitat, îi spun că mă opresc la mine să văd la televizor ce se mai întîmplă și că ne vedem la șapte și jumătate la Orizont. Pe la ora șase și jumătate aud niște pocnituri și, cînd ies pe balcon, văd lumina inconfundabilă a gloanțelor trasoare, pe care un vecin din bloc le lua drept artificii. Apoi, de pe bulevard, huruit de șenile. După cîteva minute, Hanibal mă sună să-mi spună că la el era barat drumul de niște tancuri, de se întrerupsese circulația. „Poate pleacă”, îi spun optimist. După părerea lui, tancurile veniseră să stea.

Ies din bloc, să mă duc la Orizont, peste drum de Marele Stat Major, și aud o bubuitură asurzitoare, bașca pîrîitul la foc automat al AKM-urilor. Niște soldați mi-au spus, în pas alergător, pe alee, să intru în casă, ca să nu mă împuște careva din greșeală. Afară era cald. De pe bulevard se mai aude o bubuitură, apoi încă una. Erau tancurile care trăgeau în teroriștii din blocurile de peste drum de Marele Stat Major.

A doua zi se lăsase gerul. Pe aleile dintre blocuri erau atît de multe tuburi de cartușe, încît le puteai aduna de pe jos cu fărașul. Hanibal îmi spune la telefon că aflase de la tanchiști că teroriștii se pregăteau să lovească cu rachete unitatea militară din Ghencea, dar nu apucaseră. Adică, îl întreb, lovise oștirea vreun lansator de rachete? Nu, că dispăruse.

Cum amîndoi făcuserăm armata, ne-am întrebat cum de putea dispărea un lansator de rachete. Totuși, îi zic lui Hanibal, un lansator de rachete nu e un Trabant să se piardă printre blocuri. La care prozatorul îmi răspunde, atins, că mai degrabă putea trece neobservat un lansator de rachete decît un Trabant.

(1387 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. „Niște soldați mi-au spus, în pas alergător, pe alee, să intru în casă, ca să nu mă împuște careva din greșeală.” Tocmai ei soldatii, dintre care multi au murit din greseala sau „din greseala” . Un consatean al meu mai tanar , ofiter antitero a murit si corpul i-a fost batjocorit in fata ministerului apararii, fiind in echipajul lui Trosca. A fost inmormantat de parinti pe ascuns, ca doar era echitetat terorist, in cimitirul de la Cuca – Galati. Ironia sortii, dupa cateva luni spre „bucuria ” parintilor i s-a pus o cruce de marmora de erou al revolutiei!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.