Twin Freaks

Și, în sfîrșit, mult așteptata revenire, anunțată cu mai bine de un an înainte, s-a produs: 25 de ani după finalul prematur și subit al serialului care a marcat istoria televiziunii, David Lynch și echipa originală de actori s-au întors la locul faptei, în Twin Peaks.

Cam tot ce poate fi spus cît de cît coerent despre continuare, una la fel de bizară, dacă nu și mai abstractă decît începuturile, e că agentul FBI Dale Cooper a rămas blocat după cortina de catifea roșie din Black Lodge – Dincolo, orice ar însemna asta. Fază care, în traducere din imaginarul lynchian în lumea reală, corespunde unui soi de dedublare: Cooper s-a reîncarnat acum în doi gemeni complet opuși ca personalitate și caracter, un criminal feroce care bîntuie ucigînd în stînga și-n dreapta și un individ abulic, care execută chestii doar împins de la spate de anturaj și repetă papagalicește unele cuvinte cu fața unui bolnav afectat de un grav handicap psihic.

Twin Peaks, varianta modernă, pare o piesă de teatru absurd în care toate personajele se mișcă în reluare, ca drogate. Atmosfera hipnotică, aproape magică, a primelor două sezoane s-a transformat într-un amestec de macabru și ciudat atît de enigmatic încît e nevoie de multă imaginație și răbdare ca să poți pătrunde în lumea fantastică plină de șarade și nonsensuri a lui Lynch.

Excentricul regizor își deșiră povestea rătăcit într-un univers paralel, în binecunoscutul său stil suprarealist, cu scene aparent întîmplătoare, fără legătură între ele, pe care nu toată lumea are dispoziția să le urmărească, și care te fac să te întrebi ce-a fumat cînd a compus scenariul ăsta experiment pentru un telespectator cobai. Ce-o fi în capul lui? Mister total. Vorba lui Caragiale: e scris adînc, domnule.

Twin Peaks, 1990-1991; 2017- , SF suprarealist cu accente horror, creat de Mark Frost și David Lynch, difuzat de Showtime, disponibil și pe HBO și HBO Go.