Home / Scriitori / Un japonez cît se poate de britanic

Un japonez cît se poate de britanic

Zoom

Așadar japonezul Haruki Murakami mai stă la rînd. La fel și americanul Philip Roth pe care eu tot pariez, după metoda indianului care așteaptă pe malul răului. Despre japonezul devenit cetățean britanic, Kazuo Ishiguro, nu teîntrebi cine e, cum s-a mai întîmplat cu alți scriitori care au luat Premiul Nobel. La noi, cel puțin, au apărut aproape toate cărțile lui, inclusiv Rămășițele zilei –, așa că cine a văzut filmul cu Antony Hopkins și Emma Thompson, cu cele opt nominalizări ale sale la Oscar, se cheamă că a dat două lovituri dintr-un foc, mai ales că ecranizarea e foarte în spiritul romanului.

Kazuo Ishiguro e în topul celor mai mari scriitori britanici din toate timpurile și pînă la știrea cu Nobelul a mai primit mari premii literarepentru cîteva dintre romanele sale. Ca să nu mai spun că toate romanele sale au ajuns pe listelescurte ale acelorași mari premii, pe care nu le mai înșir aici. (Ca fapt nu tocmai divers, pentru cei care s-au declarat oripilați că anul trecut Academia Suedeză i-a dat Nobelul lui Bob Dylan, Ishiguro a scris și versuri pentru muzica unor prieteni.)

Cu două zile înainte de anunțarea laureatului, Ishiguro nu se afla printre primii cinci favoriți la casele de pariuri, semn că și în acest an juriul a deliberat într-o discreție totală, spre deosebire de alți ani, cînd numele premiatului ajungea ca prin minune numărul 1 sau 2 în clasamentele pariorilor.

Mulți comentatori au presupus că de această datăjuriul va alege un autor care să nu mai stîrnească ironii și contestări acide, mai ales că unele au venit din partea unora dintre cîștigătorii Nobelului. Vezi, de pildă, uimirea iritată a lui Llosa.

Am citit doar patru dintre cărțile lui Kazuo Ishiguro, fără să mă gîndesc la el ca la un posibil membru al clubului Nobel. Chiar dacă în două dintre eleera vorba despre Japonia din care plecaseră părinții lui cu fiul lor în vîrstă de cinci ani, romanele erau cît se poate de „englezești”, ca să zic așa. Ca să nu mai spun că în celelalte cărți ale lui nici prin cap nu ți-ar trece că autorul lor ar avea vreo legătură cu Japonia. Ishiguro e un tip cu o personalitate literară puternică și de un talent de o admirabilă versatilitate, dar ți se pare mai curînd un englez care scrie despre Japonia, decît ca un japonez care scrie în engleză. Solid construite epic și cu personaje aflate în continuarea bunelor tradiții ale romanului englezesc din secolul 19, încluzînd aici celebrele lor trăsături dominante, ca la Dickens, cărțile lui sînt ale unui autor din secolul 20, pe care secolul în care am intrat nu-l sperie artistic și nici nu-l face să se abată de la drumul lui. Ishiguro nu mi se pare unul dintre acei puțini scriitori care schimbă macazul literaturii cu cărțile lor, dar e un autor grație căruia romanul merge cu succes mai departe, aidoma unui tren care se metamorfozează din mers, trecînd de la locomotiva cu abur, la diesel, apoi la cele electrice, de tot mai mare viteză, de parcă ar fi o mașină a timpului.

(1306 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.