Home / Istorie / Un piept ardelenesc și o inimă latină

Un piept ardelenesc și o inimă latină

Zoom

Iuliu Maniu pare să se fi născut pe Columna lui Traian. Chiar dacă, în 1873, județul Sălaj era la mare distanță în timp și spațiu de evenimentele de la Sarmizegetusa, zgomotul bătăliei în care au fost zdrobiți dacii a răzbătut pînă la urechile părinților săi. Micul Iuliu s-a trezit înconjurat de o familie romană. Frații săi erau Scipio și Cassiu, iar pe surori le puteai striga Cornelia, Sabina, Emilia sau Iuliana. Nu se știe dacă toți copiii purtau togi sau coifuri cu pene de struț, dacă erau organizați pe centurii și legiuni, dar exprimau un spirit latin demn de lupta de la Tapae, care ținea maghiarizarea la distanță.

Iuliu a copilărit la Șimleul Silvanei căutînd mereu, prin crînguri și fînețe, urmele trecerii popoarelor migratoare și analizînd posibilitatea unei rezistențe în caz că ele ar reveni. A făcut liceul la Blaj, cercetînd cu atenție lobii urechilor colegilor săi, ca să afle dacă sînt latini pe de-a-ntregul sau încrucișări ale coloniștilor italici cu femeile gete. Facultatea de drept o începe la Cluj, odată cu lecțiile de tras cu arcul și aruncat cu sulița. Continuă studiile la Budapesta, înconjurat de urmașii hunilor și ai regelui Arpad, dar purtînd tot timpul, pe sub costum, o cămașă de zale. Ia doctoratul la Viena cu sentimentul că a luat Viena prin asediu și își organizează la Bădăcin, în satul natal, un triumf. Aura lui latină e profund patriotică, iar el mărșăluiește cu ranița împăraților romani în spinare, fiindcă e convins că, înainte de unire, ultima bătălie a românilor e cu ungurii.

În 1897 intră în Partidul Național Român din Transilvania, iar în 1906 se alege deputat de Vințu de Jos în Dieta de la Budapesta. Acolo ține discursuri înflăcărate, vorbește în limba maghiară despre suferințele românilor, iar seara mîngîie capul de lup dacic pe care-l păstrează, împreună cu o acvilă romană, sub pat, înfășurat în tricolor.

În 1915, Iuliu Maniu are, în sfîrșit, ocazia să lupte. Monarhia austro-ungară îl mobilizează și-l trimite pe frontul din Italia, împotriva alianței care va ajuta România să ajungă mare. Din fericire, înainte de asta, face școala de ofițeri de la Sibiu, unde înțelege că războiul modern a renunțat la scut și sabie fiindcă, între timp, apăruse carabina.

(5930 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.