Home / Reportaj / Vama mea e altundeva

Vama mea e altundeva

Zoom

Am fost prima dată în Vama Veche pe vremea când eram copil, iar plaja era pustie. Nici măcar nu prea aveai unde să stai acolo. De fapt, noi nu stăteam în Vamă, ci în 2 Mai. Uneori, milițienii, grănicerii și ce-or mai fi fost ei se uitau lung după cei care voiau să ajungă chiar pe plajă de pe lângă puținele și firavele case de lângă granița cu bulgarii. Ca să folosești o bărcuță gonflabilă (știu pe cineva), aveai nevoie de aprobări speciale, ca nu cumva să vrei să fugi la turci.

Plaja era goală,

baruri nu țin minte să fi existat, iar locuri de cazare așijderea.

2 Mai-ul mai mișca ceva, într-o zonă boemo-artistică în care se asculta jazz, blues, se bea Havana Club din pepeni galbeni, se vorbea mult, se râdea și nu-mi amintesc dacă rămânea timp și pentru plajă. Erau găști de arhitecți, găști de scriitori, de poeți, de actori sau regizori, de medici. Toți se întâlneau la “Dobrogeanu” și consumau, iar toată vara li se ducea plăcut și lent sub soarele ăla crunt de sud românesc.

 

Apoi a venit libertatea

și Vama s-a deschis. Era flower-power, era hippie, era cu focuri și corturi puse direct pe plajă, cu muzici de chitară și o economie de piață în plină dezvoltare. Și în asta consta farmecul, dar mai ales în continuitatea aia a unei comunități care împărțea totul. Cum-necum, nimeni nu vedea în Vamă o afacere, ci un mod în care, cumva, toată lumea câștigă câte ceva. Puțin comercial, mai mult spiritual. Mergea, era plăcut, era liniștit și non-violent.

 

După aia au apărut oamenii

cu miros pentru bani. Nu i-ar fi crezut nimeni în zilele alea, dar, pentru ei, puțea a bani, a roabe de bani, în toată Vama Veche. Au apărut, au simțit mirosul și n-au mai plecat. Încă nu era rău și, poate, rău nu e nici acum. Dar nu mai era chiar bine. Pentru că una e să vrei bani onest, investind, alta e să vrei bani repede și ieftin. Așa s-a ajuns că în Vamă banii se făceau rapid, din bube, mucegaiuri și mult praf, rapid transformabil în noroi. Mergeau și merg și azi insalubrul și mizeria în numele libertății. Să nu bagi bani pentru că oricum se vinde e deviza locului, deși multe stabilimente de pe-acolo produc atât de mult încât proprietarii pot trăi liniștiți ani de zile din profitul unui singur sezon. Dar dacă merge, merge.

 

Au mai fost și salvatorii Vamei,

care au reușit să aducă multe mii de oameni în locul ăla, pretinzând că-l protejează. În fapt, l-au transformat într-o destinație favorită pentru cei cărora nu le pasă decât de câteva zile de hedonism total. Dacă după ei vine potopul, e mai puțin important.

Televiziunile, dragele de ele, au dat o mână de ajutor importantă, încăpățânându-se să transmită din Vamă de fiecare 1 Mai. Chiar și azi, după atâția și atâția ani, asta e știrea principală a zilei respective: cum s-au mai îmbătat tinerii în Vamă. Și cum s-au îmbătat? Cu alcool, desigur.

 

Vama, văzută la televizor,

prin ochii unor cameramani înrăiți în clișee, este un loc plin de bețivi. Unii simpatici, alții nu prea. De-acasă, pare locul ideal dacă vrei să-ți dai în cap fără să se uite nimeni urât la tine. O fi, poate, sau poate nu e. În definitiv, Vama Veche nu e nimic altceva decât una dintre stațiunile de la Marea Neagră, cu nimic diferită, finalmente, de Eforie, Mamaia, Saturn… Publicul diferea, la un moment dat, dar nu mai diferă, căci nimeni nu poate impune criterii de vârstă, de comportament, de civilizație, atâta vreme cât unii sunt dispuși să spargă bani pe care-i au sau nu, iar alții sunt dispuși să-i încaseze.

 

Vama Veche nu

“s-a stricat”, așa cum susțin, uneori, puriștii stilului. Vama Veche doar evoluează. Dacă în bine sau în rău, e greu de spus. Sigur, amestecul de praf, dezvoltare haotică, mizerie, lăcomie și glamour e ciudat. Dar nu Vama e urâtă. Niciodată. Băutura nu-i destulă.

Azi, Vama Veche este unul dintre cele mai scumpe locuri de pe litoralul românesc. Nejustificat de scump. Da, poți dormi în mașină sau în cort, în vreun camping deloc scump, dar dacă ai scos nasul din cort începi să decartezi. Nu contează. Libertatea se plătește. Libertatea de a face orice. Așa evoluează lucrurile, așa se scrie istoria unui loc pe vremuri mișto, acum aglomerat și incert.

 

Vama mea, însă,

e altundeva. Poate fi și acolo, dacă vrea ea, dar numai și numai de dragul ei. Vama mea e lângă mine în cea mai mare parte a timpului. E în pat sau în cort, e la masă sau o țin de mână pe stradă. E veselă sau nervoasă, e melancolică sau doar distrată, e grijulie sau indiferentă, e ea. De când am cunoscut-o prima dată, iar apoi am recunoscut-o și recunoscut-o și iar recunoscut-o. La bine, la rău. E frumoasă, smart și capricioasă. E a mea și nu vreau s-o salvez sau s-o schimb. Vreau doar să fie. Ceea ce, până la urmă, e singurul lucru. Care contează.

(956 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Corect! Adevarata Vama este cea pe care o avem in noi. Cei care o avem.

  2. Vama era cum ai descris-o, un catun mititel de granita. In iulie si august soseau clujenii. Inca din anii ’60, Universitatea din Cluj inchiria pe timpul verii pentru angajatii sai, aproape toate casele localnicilor. In mijlocul catunului exista o cladire care cuprindea o bucatarie si o terasa acoperita. La Sfarsitul lunii iunie sosea un camion din Cluj care aducea tot ce era necesar pentru dotarea cantinei. Bucataresele veneau si ele de la Cluj ( erau angajate ale cantinelor studentesti ). Sezonul incepea pe 1 iulie, si se sfarsea pe 30 august. Verile erau splendide in Vama. Imaginati-va plaja aceea uriasa pe care aproape se pierdeau cei 40-50 de oameni veniti in vacanta. Nu existau corturi si masini pe plaja. Nu te agresa nimeni incercand sa-ti vanda te miri ce. Nu se auzeau tipete si nici muzica data la maximum. Era minunat! In partea stanga a paraului care se varsa in mare faceau plaja „nudistii” iar in dreapta, in dreptul satului, „textilistii”.

  3. Mai la sud, la bulgari, mai sunt cateva plaje care mai amintesc de Vamă. Dar le belim noi si pe alea!

  4. Si cicā socialismul n-a fost bun! A pāstrat plajele, delta, pādurile de la distrugere. Si avea fiecare locul lui in societate. Asa cum spui, Patrick, atunci erau gāsti de oameni de film, de pictori, de sciitori, de medici, de studenti, acum i-am bāgat pe toti in malaxorul mozolului.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.