Home / Reportaj / Vâslește, mâine va fi mai rău

Vâslește, mâine va fi mai rău

Zoom

De mai bine de 60 de ani, niște oameni cu mult timp și mult mai multă ambiție pleacă din Germania, de la Ingolstadt, din apropiere de izvoarele Dunării, pentru a ajunge la vărsarea acesteia în mare, la Sfântu Gheorghe. Nimic deosebit dacă ar face-o cu vaporașul, ajutând INS-ul să se laude cu numărul mare de turiști străini care vizitează Delta Dunării de pe vasele fluviale de croazieră. O vizitează doar cu numele, căci coboară de pe vasele acelea în Deltă o dată sau de două ori, fie pentru a mânca într-un resort izolat, fie pentru a se deplasa în excursiile organizate de firme nemțești prin județele Tulcea și Constanța. Uneori mai coboară și pentru a merge spre avionul care-i duce înapoi spre casă, ceea ce, pentru ei, poate fi și o ușurare. Încă o croazieră bifată în care familia n-a fost nevoită să plătească repatrierea.

Dar oamenii despre care vorbesc

nu vin cu vaporașul de croazieră, ci în caiace, schifuri sau orice ambarcațiuni care plutesc și pot fi propulsate prin forța brațelor. Sunt participanții la Tour International Danubien și sunt, în general, oameni cu mult timp, așa cum ziceam. Cei mai mulți dintre ei, cei care vin din Germania și din țări aproape la fel de îndepărtate, sunt pensionari. În definitiv, cam ei își permit să stea pe apă două luni și jumătate, vâslind între 20 și 70 de kilometri pe zi, în funcție de lungimea etapei. Pe măsură ce țările din care vin participanții la TID sunt mai aproape de vărsarea Dunării în mare, scade și media de vârstă. Bulgarii și românii sunt, de departe, cei mai tineri. Ei se alătură TID pentru douăzeci de zile (bulgarii care preiau turul încă de la apropierea de malul lor) sau pentru zece (românii care se alipesc TID la Dunăreni). Atâtea zile de concediu obții, chiar dacă lucrezi la privat…

La Tulcea, unde TID ajunge

în plin festival Rowmania, se mai alătură caravanei fluviale una, două sau trei canotci de 10 + 1 locuri. Canotcile sunt bărci construite de Paul Vasiliu, după o idee a lui Ivan Patzaichin și Doru Frolu, și îmbină lotca și canoea. Sunt stabile, făcute integral din lemn, destul de ușor de folosit chiar și de către oameni cu prea puțină experiență în ale vâslitului. Inițial, asociația lui Ivan a lansat canotca de două persoane, dar, cu timpul, vedete incontestabile ale manifestațiilor organizate de către Asociația Ivan Patzaichin Mila 23 și de către DC Communication au devenit cele trei canotci de 10 + 1: Sulina, Chilia și Sfântu Gheorghe. În ele vâslesc zeci de echipaje de-a lungul concursurilor Descoperă Rowmania, în ele se urcă finaliștii la Tulcea și tot cu ele se pleacă în lunea de după Rowmania Fest spre Sfântu. Anul trecut au fost pe apă toate trei, având parte, fiecare, de un echipaj aproape complet. Echipajul uneia dintre bărcile de anul trecut era alcătuit din sportivi, obișnuiți cu efortul fizic și dornici de victorie. Poate prea dornici, căci dorința asta i-a făcut să se certe pe strategii și pe volumul de efort depus, așa că au ajuns ultimii. Bine, cu excepția bărcii care și-a petrecut cea mai mare parte a drumului la remorcă. Cei care au ajuns primii la Sfântu se pot lăuda că din barca lor a plecat un viitor ministru tehnocrat și un viitor politician cu un destul de previzibil succes.

Așa că bătălia, anul acesta, s-a dat

nu pe cine pleacă mai devreme cu cinci minute, nu pe cine are cea mai bună barcă, ci pe cine va vâsli 83 de kilometri (116 în varianta lungă), timp de două zile, alături de porte-bonheur-ul bărcii câștigătoare de anul trecut. Alegerea, până la urmă, a fost simplă: în 2016 s-au strâns oameni doar pentru două bărci, iar una dintre ele era plină cu puști din Tulcea, neinteresați de măriri guvernamentale. Așa că noi, cei care visăm la un loc călduț în administrația centrală, am băgat-o pe M la mijlocul bărcii și am încercat să-i oferim toate condițiile trebuincioase, astfel încât atunci când ajungem la Sfântu să ne sune deja telefonul cu vreo propunere de portofoliu.

De fapt, în barcă erau trei M, un D, un S, un P și un F la cârmă. Ne așteptau două zile de vâslit pe cel puțin 83 de kilometri împărțiți în două etape: Tulcea – Murighiol în prima zi și Murighiol – Sfântu Gheorghe în cea de a doua zi. Nu știu ce pariuri s-au făcut pe la spatele meu, dar oricum mi s-a spus în față că n-are rost să risc prea mult, că oricum nu voi rezista până la sfârșit și că pot să mă urc oricând în barca de asistență și să-i încurajez pe adevărații campioni. Așa că am luat pagaia în mână destul de relaxat. Dacă pot renunța oricând, ce-ar fi să fac o figură frumoasă și să strâng din dinți, să nu mă vait și să ajung la destinație fără să crâcnesc?

Din barca ce câștiga anul trecut titlul

oarecum neoficial al etapei Tulcea – Sfântu Gheroghe mai supraviețuise doar M. Porte-bonheur, cum ziceam. Și dornică să nu se lase tractată nici măcar un kilometru, nici măcar o fărâmă de milă nautică. Asta spre disperarea celorlalți doi veterani din 2015, care făcuseră parte din gloriosul echipaj al Tractaților.

E greu de descris ce înseamnă două zile într-o barcă de lemn, vâslind, oprind din când în când pentru o baie, trâgând de timp în așteptarea plină de speranță a bărcii de asistență în care ar trebui să se afle provizia de bere, primind telefoane în cele mai nepotrivite momente sau scăpându-ți telefonul complet lipsit de etanșeitate în Dunărea din fericire nu prea adâncă la mal. Locuri comune găsește orice jurnalist care se respectă în dicționarul locurilor comune, care n-ar trebui să-i lipsească din bagaj. Din păcate, pe barcă e loc puțin, iar eu aș fi vrut să mă respect mai mult ca vâslaș, nu ca jurnalist. Așa că dicționarul cu pricina a rămas acasă. Mai sărac în cuvinte, dar mai bogat în senzații, am ajuns, totuși, la Sfântu fără să abandonez canotca în favoarea bărcii de asistență. La o săptămână distanță, încă mă mai ustură locurile în care m-a ars soarele. Dar cam atât am a mă plânge din punct de vedere fizic. Nu că aș avea vreo performanță sportivă cu care să mă laud. Până la urmă, la Sfântu Gheorghe a ajuns o venerabilă doamnă de 85 de ani, care a vâslit toți cei 2.444,3 kilometri din Germania încoace. Cu ce să te mai lauzi tu, unul care a vâslit, cu tam-tam, vreo 83? Poate cu cortul tău frumos. Asta dacă ai un cort frumos. Eu n-aveam deloc, dar am constatat, alături de ceilalți amici din canotca de 10 + 1, ocupată puțin mai mult de jumătate, că oamenii care campează ilegal pe marginea drumului au, în general, corturi urâte.

Oricum, cei 83 de kilometri vâsliți anul acesta au dat naștere unui proiect mult mai ambițios pentru anul viitor. Până atunci, tradiționalul “Sănătate și…”.

(866 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Sãnãtate..Şi pace la duşmani!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.