Home / Scriitori / Viața și întîmplările unui Balzac acuzat de sionism

Viața și întîmplările unui Balzac acuzat de sionism

Zoom

Pînă să ajungă clasic în viață, romancierul I. Peltz o dusese din rău în mai rău. În timpul legionarilor fusese exclus din Societatea Scriitorilor, fiindcă era evreu. După ce a venit Ion Antonescu la putere, Peltz fost pus pe o listă cu scriitori evrei interziși. N-avea voie să publice, vînzarea cărților lui era un delict, iar bibliotecile publice primiseră ordinul să-i scoată din circuit „lucrările”, lui și altor 38 de autori. Asta s-a întîmplat în 1942.

În 1951, sub bănuiala că ar fi fost sionist și dușman al orînduirii populare, romancierul a fost băgat la închisoare. Cîțiva ani, adică pînă în ’54, a făcut pușcărie și muncă forțată în lagăre. După ce a fost eliberat, Peltz n-a plecat din țară, spre deosebire de alți scriitori evrei și români care și-au luat lumea în cap. Nu vorbea despre ceea ce pățise în pușcărie.

Prietenilor care-l întrebau ce voia să-i mai facă „ăștia” ca să-l facă să plece, le răspundea că, dacă l-ar fi băgat în pușcărie, asta n-ar fi fost o noutate. Dacă l-ar fi omorît, mai treacă-meargă, pentru el ar fi fost o noutate, nu și pentru ei, dar „ăștia” ar fi rămas cu el mort pe cap, încît ar fi trebuit să-l scoată de pe lista sioniștilor, fiindcă un sionist care nu aliază n-are nici un chichirez. După ce a mai tras Peltz cîțiva ani targa pe uscat, a fost reabilitat pe tăcute. Adică nu tu un pardon public, pentru pușcărie, nu tu măcar o scrisoare de scuze, pentru el personal. Însă au început să-i apară cărțile, iar criticii s-au apucat să scrie din nou despre el, după mulți ani de tăcere. Drept dovadă că autoritățile nu mai aveau nimic împotriva lui, romancierului i s-a instalat acasă un telefon, ceea ce pe atunci echivala cu o favoare. Doar că Peltz, învățat cu izolarea și cu sărăcia, nu prea folosea telefonul, mai ales că i se spusese că, dacă depășea numărul convorbirilor incluse în abonament, trebuia să plătească în plus pentru fiecare în parte. Așa că prefera să răspundă la telefon, nu să sune el.

Unul dintre puținii lui prieteni evrei rămași în țară, și el fost indezirabil politic, înzestrat cu energia fără margini a supraviețuitorilor, devenise secretarul literar al lui Peltz. Omul nu trăia din asta, dar se ocupa și de contractele editoriale ale romancierului și se înființa periodic la casieria Uniunii Scriitorilor, ca să-i ridice drepturile de autor. Tipul ajunsese, vrînd-nevrînd, purtătorul de cuvînt al lui Peltz. Cînd era întrebat ce mai face maestrul (cel ce răspundea, mai nou, celor care-l sunau: „Balzac la telefon!”), secretarul lui Peltz spunea, cordial-enigmatic: „Scriem, ce să facem?”.

(1306 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.