Home / Futezătorul / Visul lui Gâdea

Visul lui Gâdea

Zoom

Era iar la școală. La tablă. Mereu visa că e la tablă. Profesorul de matematică se uita la el cu niște ochi mici, proptiți pe un nas coroiat. sprijinit pe o mustață cît pulpa de curcan. Iar îi spunea că nu-i vine să creadă că un copil cu capul atît de mare habar nu are să calculeze. Și copiii rîdeau de el și aruncau cu hîrtii spre capul lui ușor de nimerit. Apoi își dădu seama că nu are pantaloni pe el.

Rîsetele copiilor erau din ce în ce mai sinistre. Dinții li se ascuțeau și părul le cădea. Se transformau în Băsești mici și malefici. Hăhăiau la el și aruncau cu capete mici de Băsescu, care se agățau cu dinții, hăhăiau și ele și mușcau. Încerca să se apere, dar era mic și avea capul așa de mare. Deodată, împingînd copiii-Băsescu ca pe niște popice, apăru Mircea Badea. Era înalt de zece metri și levita într-un șpagat etern. „Dă mîna, prietene, să fugim de ciumpalacii ăștia!”, răcni sigur pe el Mircea Badea. El îi dădu mîna, dar, cînd să o strîngă, auzi un hăhăit malefic. Mîna lui Mircea Badea era un Băsescu! Țipă și se dădu înapoi speriat. „Băsescu! Băsescu, prietene!”, răcni impostorul Mircea Badea, apucînd cu mîna lui în formă de Băsescu un Băsescu de jos și învîrtindu-l amenințător deasupra capului.

Deodată un zgomot ca de vijelie răsună prin toată sala de clasă și pereții se dărîmară. O figură luminoasă intră călare pe o motocicletă. Mircea Badea se căcă pe el. Camera era inundată de o energie pozitivă. Un ritm divin spulbera din aer tot ce era Băsescu. Era bucurie pură, pace și liniște. Gâdea începu să lăcrimeze. Nu putea fi decît Dumnezeu.

„Urcă-te pe motocicleta mea, hermano!”, țipă Dumnezeu la el. Gâdea se sui și se agăță de Dumnezeu, luîndu-l în brațe mai tare decît era nevoie. Era cald și pufos. „Băsescu se ascunde peste tot. Chiar și în sufletul oamenilor curați, ca Mircea Badea, zace uneori niște Băsescu”, îi șopti Dumnezeu. „Dar nu se poate, Băsescu a fost înfrînt în toamnă!”, bîigui el. „Cea mai iscusită mîrșăvie a lui Băsescu a fost că a convins lumea că a fost înfrînt. Tu ești singurul care știe. Tu ești profetul adevărului!”, vorbi entitatea luminoasă, cu o voce care-i topea inima.

„Spune-mi ce să fac, Tată!”, gemu Gâdea, copleșit mistic. „Trebuie să convingi lumea să se lepede de Băsescu. Nu o să poți singur, cabron. Ești doar un profet. Fiul meu trebuie să-l denunțe public pe Băsescu.” Gâdea se zbătu, cuprins de ardoare. „Înțeleg, Dumnezeu! Iisus este singurul care ne poate izbăvi de Cel Băsescu prin Cuvîntul lui sfînt!”

Figura luminată se scărpină puțin nedumerită. „Ce Iisus? Ce Dumnezeu? Eu nu sînt Dumnezeu, pendejo! Sînt Julio Iglesias!”

(307 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Nu esti sanatos :))))))))))))))))

  2. Genial! Mai ales finalul.

  3. Ffff tare . felicitari ptr „condei”.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.