Președintele Nicușor a risipit pe prostii o bună parte din potențialul de putere dobîndit în alegerile din mai 2025. Baza puterii lui politice e incertă, fiindcă nici unul dintre partidele care l-au sprijinit să fie ales nu îl sprijină să își exercite funcția cu autoritate. Nicușor nu are influență în Parlament, iar la Guvern are deja un adversar politic redutabil, premierul monosprîncenat. Are nevoie disperată de un partid prezidențial care să-i susțină capriciile, dar șansele de a dobîndi unul sînt nule.
A existat un proiect pentru un astfel de partid, care aduna numele loialiștilor sinecuriști Valentin Naumescu și Eugen Tomac cu numele traseiștilor băsiști Teodor Baconschi și Toader Paleologu. Acest cvartet urma să fie instalat în fruntea unei cete de migranți USR și PNL din Parlament, ca să existe relevanță politică. Dar operațiunea n-a mai avut loc din cauza incapacității președintelui Nicușor de a face față provocării, și nici nu va mai avea loc. Indecizia și instabilitatea în păreri ale lui Nicușor i-au făcut pe toți să se lase păgubași. Așadar, în 2026 nu va exista un partid prezidențial, lucru care va limita drastic puterea politică a lui Nicușor și îl va transforma, încet-încet, într-un obiect decorativ care vorbește poticnit și folosind mîinile, spre deliciul trolilor de pe TikTok.
La Servicii, Nicușor întîmpină dificultăți la fel de mari. Ambiția lui de a numi în fruntea SRI și SIE „personalități civile independente“ e spulberată de lipsa mijloacelor. Ca să-și pună prietenii, are nevoie de votul Parlamentului, în special de votul PSD. Iar PSD numai pe prietenii lui Nicușor nu e dispus să-i voteze, mai ales după ce corupția a redevenit amenințare la adresa siguranței naționale și a fost specificată în strategia națională de apărare a țării. La momentul la care vorbim, Nicușor nu are nici curajul și nici pîrghiile necesare pentru a-i șantaja pe pesediști. Are nevoie de ei ca de aer, fiindcă Guvernul Bolojan și coaliția PSD-PNL-USR-UDMR care-l susține reprezintă pentru el un fel de garanție politică existențială. Prin urmare, negocierile pentru șefii SRI și SIE trec prin curtea PSD, gard în gard cu PNL și cu SRI. Viitorii șefi ai Serviciilor vor fi, ca de obicei, oameni ai structurilor – acoperiți, șantajabili sau obedienți –, meniți să asigure o oarecare protecție judiciară (și informativă) pentru un grup privilegiat și restrîns.
Aceeași lipsă de vlagă prezidențială e previzibilă și la numirea șefilor de parchete. Se va cădea la pace într-o negociere slabă a lui Nicușor cu SRI și cu partidele. În această breșă de autoritate morală plănuiește Kövesi să-și bage piciorul. Începînd cu finalul anului 2026, cînd haosul din Justiție va fierbe ca o ciorbă de potroace și mandatul EPPO se va încheia, Kövesi devine o oportunitate politică în sine. Poate deveni actor politic sau poate reintra la butoanele unuia dintre parchete, dacă cineva schimbă legea 303/2022, care limitează numărul de mandate la două. Cine poate cere modificarea? Păi, USR, care are nevoie de reinventare politică. Apoi, Bolojan, care vrea să smulgă PNL de sub influența Thuma-Hellvig. Nu în ultimul rînd, Nicușor, care e în pierdere accelerată de autoritate și are nevoie de confirmări pe tema anticorupției. Kövesi va începe să joace spre sfîrșitul anului 2026, asta e destul de clar. Rămîne de văzut dacă va fi cal, regină sau același nebun pe care-l știm.