În caz că aţi suferit vreo pierdere de memorie de la începutul gazetei pînă la pagina 18, în ţară au loc nişte petreceri aproape la fel de tari ca Revelioanele organizate de primării. Se lasă cu artificii, fum şi petarde. Şi, exact ca la orice petrecanie bună, există nişte oameni antipatici care îţi strică bucuria prin simpla lor prezenţă. Nu fac nimic cu rea intenţie, dar e în natura lor să fie atît de enervanţi ca persoane încît să-ţi vină să-i împingi în bătaia bulanelor şi a gazelor lacrimogene. Vă prezentăm astăzi cei mai antipatici protestatari din Piaţa Universităţii.
1) Cumătra – E genul de femeie cu gura atît de mare încît ia partenerul ei bătaie pentru ea. E doamna aia pe care o auzi zbierînd toată noaptea drept în faţa jandarmilor. Ăia n-or să dea în ea, că doar e femeie, dar strîng în ei nervii ăia pe care ţi-i face orice femeie pisăloagă şi se descarcă apoi cu bastoanele pe nişte puşti neştiutori cu gura mai mare. Sînt ca o aşchie mică în palmă: nu produc pagube cu adevărat, pot fi îndepărtate cu uşurinţă, dar dacă le laşi acolo, inflamează situaţia aiurea pînă se termină cu puroi. Sau, în cazul ăsta, puhoi de bastoane. Mi-e şi milă de bărbaţii lor. Dacă o tragi deoparte şi îi zici să tacă, se emancipează şi zice că-i ştirbeşti libera exprimare, dacă o laşi să-şi facă de cap, intră în rahat şi te trage şi pe tine după ea. Nici nu ştii de unde atîta pornire, pînă ieri habar n-avea cine-i prim-ministru. Probabil s-a ofticat cînd a auzit că au închis ăia Stradivarius din cauza revoltelor.
2) Revoluţionarul pasiv – E cel mai mare teoretician de revoluţie din mulţime. Ştie exact ce trebuie făcut ca să cîştige poporul, dar la vîrsta lui nu-şi permite să facă haos. Plus că, dacă ia amendă, o să-i facă nevasta scandal acasă şi n-are el bani de dat pe prostii dintr-astea. Din gura lui n-o să auzi nici o propoziţie care să nu înceapă cu „Ar trebui…“. „Ar trebui, dom’le, să meargă pe partea cealaltă, că acolo nu păzeşte nimeni.“ N-a fost nici la mineriade, nici la Revoluţie, dar s-a întîmplat să fie în oraş la momentul ăla şi a văzut soldaţi, ceea ce se pune ca aproape revoluţionar. E dispus să stea cît e nevoie în Piaţă pentru democraţie, libertate şi popor, dar numai pînă cînd pleacă ultimul metrou.
3) Protestatarul în contratimp – Nu ştii ce-l face pe omul ăsta să fie atît de autist vizavi de tot ce se întîmplă în jur. Şi totuşi, se poartă de parcă ar protesta în faţă la Acasă TV pentru încă un sezon din Inimă de ţigancă, nu pentru democraţie. Scandează complet altceva faţă de oamenii de lîngă el. Dacă voi ţipaţi „Jos Băsescu!“ de cinci minute, el cîntă „Ole, ole!“ de tot atîta timp. Cînd îl bagi în seamă, ţipă la tine în aşa manieră încît nu-ţi dai seama dacă e furios sau doar extraordinar de entuziasmat.