E vorba de morală și deontologie profesională
De acord, șpaga este ceva absolut jegos, mai ales cînd o primesc alții. Dar omul ăsta a dat, nu a luat. Deci nu numai că nu și-a murdărit probitatea morală primind, dar a mai și făcut ceva pe tema asta. Cumva, dacă am fi într-un joc, mișcarea asta abilă ar trebui să-i ofere un bonus de +50 la Onestitate.
E o neînțelegere
Pur și simplu, Anastasiu se plimba liniștit pe stradă ca un om obișnuit ce este, așa cum se plimbă toți oamenii obișnuiți să fie prieteni cu Nicu Gheară. Și cum mergea el așa, a auzit foarte mulți alți oameni vorbind despre taxe, impozite și, mai ales, despre cum ar vrea foarte mult să le dea ceva celor de la ANAF. Or, în asemenea condiții, era de la sine înțeles că în domnul Anastasiu s-a trezit imediat simțul cetățenesc și el și-a spus: „Voi da un exemplu de spirit civic! Voi da și eu ceva la ANAF!“. Din păcate, el n-a înțeles exact ce trebuie să dea ANAF-ului. Probabil tot din cauza asocierii cu Nicu Gheară și, mai ales, a anturajului de domnișoare de pension pe care acesta le ocrotește de lumea cea perversă și rea.
E vina lui Donald Trump și a lui Art of the Deal
Se prea poate ca Anatasiu să fi citit audiobook-ul actualului președinte american și să fi decis să-i urmeze exemplul și să caute cel mai bun deal. Prin urmare, el s-a dus la ANAF ca un cetățean onest să-și plătească datoriile către stat și acolo a negociat cu doamna de la ghișeu să plătească fără factură, pentru că și ultimul prost știe că, în România, orice e mai ieftin fără factură. Îi putem noi imputa lui Anastasiu un efort cinstit de-a optimiza fiscal operațiunile sale și, prin urmare, de-a ajuta economia?
E conspirația ocultei naționale
Poate nu ați fost informați, dar există o ocultă națională care pîndește din umbră ca România să nu-și ia locul ce i se cuvine în lume. Inițial era oculta mondială, dar ea a devenit națională la insistențele suveraniștilor, pentru că trebuie să avem lucrul nostru, nu să-i așteptăm mereu pe străini să ne dicteze înapoierea.
E victimă colaterală în conflagrația semanticii
De fapt, Anastasiu este complet irelevant în acest context, el fiind doar un pion care urmează să fie sacrificat pe altarul gramaticii. Singura sa vină, dacă o putem numi astfel, este asocierea cu domnul Gheară. Nu că o asemenea prietenie ar fi o problemă, pentru că e urît să presupui că sentimentele curate dintre doi bărbați ar fi o problemă. Dar ea poate fi interpretată așa de către domnii Unghie și Copită, inamicii semantici ai domnului Gheară.