“Ce articol de kakao. Ce fel de ziarist este autorul? Probabil că nici nu are studii de ziarist!” Este doar unul dintre comentariile pe care, de-a lungul timpului, le-au lăsat pe site-ul nostru șomeri cu diplomă de licență la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Sau de la alte facultăți de jurnalism din țară, particulare sau de stat, care sunt convinși că absolvirea unei astfel de instituții de învățământ te face, în primul rând, un Woodward sau Bernstein carpatin și, în al doilea rând, un nedreptățit al sorții, care nu are loc în presă de toți impostorii care nu au studii de jurnalism.
Zilele astea a circulat pe net, plecând de pe site-ul unui profesor de la FJSC, o listă cu “perlele” candidaților la examenul de admitere la Facultatea de Jurnalism. Nu se ridică la nivelul abisal al presupuselor perle de la Bac. În nici un caz, dar sunt mult mai îngrijorătoare.
Anul acesta, 7,9 absolvenți de liceu s-au bătut pentru unul dintre cele 415 locuri disponibile la FJSC. Dintre astea, 170 erau doar la jurnalism, restul fiind împărțite între comunicare și relații publice și publicitate. Poate nu vi se pare mult ca 170 de tineri din București să-și dorească să învețe jurnalismul la stat, doar în București. Dar este. La ăștia se adaugă sute de studenți la jurnalism, la stat, în alte centre universitare și, probabil, mii de studenți, în fiecare an, la facultățile particulare. Anual, mult peste 1.000 de tineri termină studii de jurnalism. Pe o piață care a disponibilizat, în ultimii ani, în jur de 5.000 de oameni, cei mai mulți dintre ei cu o vastă experiență și cu o profundă cunoaștere a meseriei. În cinci ani, absolvenții de jurnalism ar fi ajuns oricum să se bată cu cei 5.000 de jurnaliști cu experiență pentru aceleași locuri de muncă din ce în ce mai puține și din ce în ce mai prost plătite. Dar, dată fiind situația actuală a presei, absolvenții de jurnalism se bat pe indemnizațiile de șomaj cu cei 5.000 de jurnaliști disponibilizați.
N-ar fi o dramă, în definitiv, pentru că trăim în capitalism, iar cel mai bun ar trebui să câștige. Numai că absolvenții proaspeți de jurnalism nu au nici o șansă să câștige. Nu știu dacă autorii perlelor postate de George Hary Popescu pe blog-ul lui au și fost admiși. Dar nici nu contează. Chiar dacă ar fi fost admiși doar cei mai buni, anii petrecuți într-o școală mediocră (iar FJSC e cea mai bună din domeniu) îi transformă în material absolut inutilizabil pentru orice redacție serioasă, care n-are timp să crească, de la zero, nepricepuți.
Singurele lucruri pe care le învață cu temeinicie studenții de la FJSC sînt scrisul în piramidă inversată și axioma “Fetele bune n-are noroc”. Piramida inversată, băgată pe gât atât de des și atât de zdravăn, le distruge complet scriitura. Restul inepțiilor pe care le învață de la anonimi frustrați, cum este celebrul specialist în social-media Horea Bădău, desăvârșesc opera de distrugere. Un absolvent silitor de jurnalism la stat poate fi folosit la orice, de preferință pe post de postac angajat cu ziua pe la partide, dar este inutil în presa reală.
După terminarea facultății, absolvenții care s-au înghesuit 7,9 pe un loc la examenul de admitere își vor roade unghiile pe margine și vor explica părinților, care-i vor întreține și la 30 de ani, că n-au loc în presă din cauza mafiei inginerilor sau a altor meseriași dubioși care au ocupat piața forței de muncă. Și nu e vina lor, ci a profesorilor care astăzi se arată oripilați de perlele candidaților, dar care (tot despre profesori e vorba) nu reușesc să depășească acest nivel atunci când încearcă să se angajeze printre ziariști reali.
Dacă sunteți părinți ai unor copii care se pregătesc să dea anul viitor la facultate, dați-le să citească, înainte de bibliografia obligatorie pentru examen, CV-urile profesorilor ce-ar urma să-i pregătească. Cred că prezența unui singur CV de jurnalist real (Val Vâlcu) printre atâția profesori îi va convinge să caute o școală unde corpul profesoral știe, totuși, meseria pe care o predă.