Rezultatele căutării după: Nicolae Iorga

În 1913, Nicolae Iorga a fost chemat sub arme. România invada tarlalele din nordul Bulgariei în timp ce armata acestei țări vecine și prietene se lupta cu sîrbii și cu grecii la frontiera ei de sud. Multă lume bună a lăsat atunci cafenelele Bucureștiului și a îmbrăcat uniforma ca să lupte cu copiii și bătrînii bulgari care păzeau bostănăriile uscate de soare din Cadrilater. Singurul inamic în stare să opună rezistență a fost holera, care a secerat batalioane întregi de […]

În 1901, dragostea învinge știința. Nicolae Iorga se oprește cîteva zile din scris ca să-și lase vechea nevastă și să-și ia una nouă. Catinca Bogdan, tînăra mireasă, îl însoțește în luna de miere la Veneția, unde își dispută atenția soțului cu cinci cufere de cărți. Iorga lucrează în permanență la istorii, la monografii, la discursuri și articole de presă, tratîndu-și proaspăta soție cu neatenția pe care voievozii din cronici o arătau cititului. Istoricul neamț Karl Gotthard Lamprecht îi propune să […]

Nicolae Iorga a fost atît de precoce încît s-a născut mai devreme decît data din certificat. Între 17 ianuarie 1871, cînd a venit pe lume, și 6 iunie 1871, cînd a fost înregistrat, el a avut timp să-și construiască un avans intelectual considerabil față de generația nenăscută și să conducă pentru totdeauna plutonul copiilor-minune din Botoșani. Pînă să devină boieri moldoveni, strămoșii paterni ai lui Iorga au fost negustori de stambă în Valahia și, înainte de asta, ciobani aromâni din […]

Marțea trecută, o mînă sănătoasă de studenți ai Universității București au ocupat un amfiteatru al Facultății de Istorie, în semn de solidaritate cu alți studenți de la Cluj care au ocupat un alt amfiteatru al Facultății de Matematică. La momentul respectiv, am citit toate articolele de presă care tratau acest subiect, dar n-am înțeles un lucru elementar. Ce naiba vor oamenii ăștia? De obicei, un protest pornește direct cu o revendicare în cap: „Dați-ne salariile!”, ”Nu ne concediați!”, ”Jos Băsescu!”, […]

Pe o stradă liniștită din Botoșani, nu departe de parcul orașului, e o căsuță îngrijită cu un bust în față. Apropiindu-te suficient de mult, o să recunoști în trăsăturile bronzului figura patriarhală, de părinte al neamului, a lui Nicolae Iorga (1871-1940). Casă memorială din 1967, reconstruită și reabilitată ultima oară în 2010, singura locuință care s-a păstrat (cea în care s-a născut, undeva în centrul vechi al Botoșaniului, nu mai există) din cele vreo zece pe care familia Iorga le-a […]

Inedit pînă azi, Jurnalul lui Nicolae Iorga din anii 1938-40 a fost publicat, de curînd, la Editura Humanitas. Iorga și-a scris jurnalul pînă în preziua asasinării sale de un comando legionar. Legionarii l-au ucis pe istoric și i-au profanat cadavrul în semn de răzbunare, pentru ceea ce ei susțineau că ar fi fost vina lui Iorga pentru condamnarea și apoi omorîrea „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu. Legionari au încercat să-l asasineze și pe Regele Carol al II-lea, pe care-l considerau marele […]

În 1931, Nicolae Iorga era îndrăgostit de Carol al II-lea. Proaspătul rege îl vizita la Vălenii de Munte, iar marele savant se lăsa păcălit cu voluptate de complimentele lui deșucheate. Iorga era dezamăgit de guvernările haotice și fărîmițate, visa la ceva grandios, ideal, sublim. Așa că, atunci cînd Carol i-a strecurat, la un coniac, ideea guvernului de uniune națională, istoricul a acceptat entuziast. Pe 18 aprilie a fost desemnat prim-ministru într-un guvern de tehnocrați aranjat de rege, cu oameni aleși […]

Între sfîrșitul primului război mondial și jumătatea anilor ’30, Nicolae Iorga a emanat mai multă cultură decît trei generații de cărturari luate la un loc. Studii, istorii, eseuri, enciclopedii, cursuri, drame, publicistică, discursuri, conferințe și volume de poezie țîșneau din mintea lui neobosită într-o cadență de mitralieră. Ceea ce în vremea campaniei din Bulgaria, cînd a scris 40 de cărți, părea un record, a devenit regulă. Iorga depășea în mod obișnuit 40 de cărți pe an, și nu făcea asta […]

În primii ani ai secolului XX, Nicolae Iorga trudea ca o tipografie. Zi și noapte, sub pana lui neobosită, istoria gemea în chinurile facerii. Iorga nu dormea niciodată cu adevărat. Cu un ochi citea, cu o mînă scria, în timp ce perechile lor, celălalt ochi și cealaltă mînă, se ocupau cu treburile gospodăriei. În 1905 a produs 23 de titluri – două pe lună –, fiecare dintre ele risipind un pic din întunericul în care bîjbîiau voievozii, bourii și convingerile […]

Nicolae Iorga nu împlinise 18 ani cînd fermecase Universitatea din Iași. Era enciclopedic, poliglot, sclipitor, avea o memorie fenomenală și o capacitate nelimitată de muncă. Își petrecea timpul scriind cărți, lucrări științifice, articole de presă, poezie și teatru, ținea discursuri și polemiza, absorbea cunoaștere prin toți porii și clădea zi de zi o operă monumentală, care inunda cu umbra ei creatoare spațiul public și academic. Pe la 1889-90, viața era mai imprevizibilă, iar biologia se grăbea. Chiar dacă avea vocație […]

Face pe cont propriu arheologia crimelor comunismului, fiindcă statul pare neinteresat să fie aflate. Tot el a fost unul dintre fondatorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, de unde a fost concediat. El, istoricul Marius Oprea, doctor în istoria Securității, e în prezent ghid la Mănăstirea Dervent. Cristian Teodorescu: Un ministru al Agriculturii e căzut în admirație pentru „președintele nostru, domnul Ceaușescu“, încît dădea citate din Ceașcă. De-abia cînd s-a prins că nu dă bine a întors-o. Ce istorie o […]

Istoricul bucureștean Dan Berindei l-a avut strămoș pe Constantin Brâncoveanu și, de aceea, a încercat toată viața să rămînă un om cu capul pe umeri. Apăsat de povara năpraznicei decapitări, s-a ferit mereu de evenimentele periculoase, s-a pliat pe oportunități și s-a strecurat prin porii istoriei ca un șoricel de bibliotecă prin găurile cașcavalului. S-a născut în 1923, iar în 1941, cînd tinerii erau luați la război cu arcanul, a absolvit două clase de liceu într-una singură, ca să poată […]

În 1916, cu doar cîteva săptămîni înainte ca armata română să atace posturile de grăniceri de la Predeal și Turnu Roșu și să intre astfel în primul război mondial, Ion Ionescu Quintus, tatăl viitorului Mircea, își concepea fiul la București, cu participarea frumoasei sale neveste, Maria Naumescu. Odată efortul încheiat, cînd primele semne ale sarcinii au devenit vizibile, familia Ionescu Quintus și-a încărcat averea în tren și s-a refugiat în Rusia țaristă. Începuse retragerea armatei române spre Moldova, iar Bucureștiul […]

Cum apare o cumpănă în viața unui politician, cum i se oferă posibilitatea unei schimbări avantajoase de viziune, carieră sau principii, cum respectivul se apucă să-l citeze pe „marele nostru“ […]

Cum a devenit Rusia, dintr-un pește mic, rechinul care se hrănește cu pămîntul altora? De cît timp își falsifică rușii istoria? Ce-a uitat V.V. Putin din lecțiile istoriei? Trei întrebări – plus alte cîteva – la care răspunde istoricul Dorin Matei, directorul revistei Magazin Istoric. Cristian Teodorescu: De unde le vine rușilor dorința asta fierbinte și tot mai irațională de cuceriri teritoriale? Dorin Matei: Dintotdeauna, peştele cel mic înghiţit de peştele cel mare a considerat gestul ca fiind iraţional, în […]

Saul Brucăr, cunoscut în evidențele PCR cînd ca Saul Bruckner, cînd ca Silviu Brucan, s-a născut în 1916 la București, într-o familie prosperă de evrei. Brucăr-tatăl avea un negoț cu stofe pe strada Berzei, care-i aducea nu doar bunăstare, ci și o deplină adorație pentru capitalism. Copilul Saul a beneficiat de avantajele comerțului și ale pieței libere, a putut mînca pe săturate și învăța la Liceul „Sava“ pînă în 1930, cînd, odată cu Marea Criză, afacerea cu stofe englezești a […]

Vasile Marin, cel care a împărțit obuzul cu Ionel Moța la Majadahonda, a fost un băiat inteligent și liniștit, poate cel mai rezonabil element legionar din toată mișcarea. Din ceea ce povestesc despre el apropiații și propriile lui texte publicate în presa vremii se înțelege că singura lui exaltare era umorul. Pare de necrezut, dar o organizație de arhangheli gata de sacrificiu și violență a acceptat contribuția unui pamfletar de talent și a unui spirit critic, bine conectat la cultura […]

Octavian Paler se temea de tot ce poate fi mai rău pentru cultura română din cauza „tăvălugului europenizării“ care, credea el, avea să ne lichideze specificul național. Omului care cita des din Camus, din Ortega y Gasset și din Unamuno îi era frică să nu ne trezim că nu mai știm cine sîntem, fiindcă am fi în primejdie ca europenismul să ne spele creierii și să ne distrugă circumvoluțiunile naționale. Tema e veche. La începutul secolului 20, Nicolae Iorga tuna […]

Traian Băsescu (fost președinte): „E o imensă înșelătorie ce se întâmplă. Guvernul Cîțu ne minte pe față. Am văzut și eu așa-zisul certificat verde și vreau să spun că nu e deloc verde. E un amărât de cod QR, deci e cu alb și cu negru. Serios? Ăștia chiar ne iau de proști? Eu aș fi propus alte măsuri. De exemplu, dacă eu eram acum președinte, tăiam cu 25% salariile celor care nu se vaccinează, ca să nu mai aibă […]

Cartea asta ar fi putut să se intituleze și Balada navetistului de odinioară, chiar dacă Florin Lăzărescu nu-și însiropează romanul cu nostalgii auctoriale. Autorul relatează peste umărul personajului său, Pavel, fără comentarii și fără explicații, încît nu știi ce părere are despre acest bătrîn navetist care vrea să iasă la pensie. Nu știi, dar treptat îți dai seama, ca să zic așa. La începutul secolului trecut, nuvelistica autohtonă era plină de personaje care nu izbuteau să se adapteze noilor vremuri, […]