Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Miau. Acesta e ultimul meu text în revista Cațavencii. Sclava s-a plictisit, nu mai vrea să îi dictez săptămânal jurnalul, cică o să mi-l mai scrie doar din când în când, pe blog-ul ei. Lăsând la o parte faptul că ea va plăti ascunzându-și în pantaloni, toată vara, picioarele gheruite, nu pot să mă retrag înainte de a vă spune adevărul, și anume că… ăă… ăăă… sunt prima pisică acoperită din presă care are o criză și se descoperă în […]

Miau, miau. Cred că am stofa… ăăă, blana perfectă ca să fiu politician, în România. Practic, toate calitățile mele mă recomandă pentru asta, după cum urmează: 1) Sunt hoață. Fur. Practic, nu mă pot abține de la această activitate. Fur orice, de la hârtii mototolite, pe care le ascund pe sub frigider, până la mâncare, pe care o ascund în burtică. Am ajuns să fur până și de la mine însămi: îmi manglesc propriile jucărele și le pitesc în cele […]

– Ce facem cu asta, o punem pe Facebook? – se întreabă între ei, de câteva ori pe zi. – O punem. Hai, pisi, treci să-ți facem o poză avantajoasă, că vrem să te dăm spre adopție. – Și cât te punem noi pe Facebook, să-ți strângi toate jucăriile, că o să vină noii tăi stăpâni să te ia. Mă rog, noii tăi sclavi. Evident că nu mă pun pe Facebook decât ca să umflu o mie de like-uri într-o […]

Miau și bonjur. Astăzi o să vă mai spun niște lucruri pe care nu le știați despre noi, pisicile. Am auzit că orice față am face, vouă vi se pare că suntem ori mirate, ori arogante. Aflați că avem nici mai mult, nici mai puțin decât vreo 26 de expresii faciale. Ha-ha-ha, ce-o să mă mai distrez, de-acum încolo, în timp ce sclavii se vor căzni să mă citească! Nu mai departe de ieri, văzuseră pe net un fel de […]

Miorlau și bună dimineața. Noi, pisicile, nu ne salutăm niciodată cu “Bună ziua” sau “Bună seara”, pe motiv că la noi e dimineață de fiecare dată când ne trezim din cele 18 somnicuri zilnice. Astăzi, vom vorbi despre hobby-urile mele. Iată care sunt: 1) Ador să tropăi cu lăboanțele prin locurile unde sclavii tocmai au spălat. Nici nu termină bine sclava de șters blatul din bucătărie, că îl decorez cu urme de pernuțe. La fel pictez și lenjeria albă de […]

Bună dimineața și miau. La orice oră ați citi voi textul ăsta, pentru mine, care dorm de opt ori pe zi câte două ore, e dimineață. Mutra mea cea mai comună e aia chioambă de somn, cu ochii mijiți și fizicul în poziție de streching. Depărtez mult perechea de labe din față de aia din spate, p-alea din față le și încrucișez, că e mai elegant, întind bine coloana, vertebră cu vertebră, inspir, expir, după care revin la forma mea […]

Miorț, miorț! Cum ce am? Nimic, doar voiam să vă atrag atenția. Noi, mâțele, nu ne miorțăim niciodată între noi, emitem sunete doar atunci când vrem să comunicăm cu oamenii. Adică strict când dorim ceva urgent de la ei, că altfel n-avem ce le spune. Eu, de exemplu, miorlăi atunci când vreau mâncare MAI REPEDE sau când vreau să înceteze IMEDIAT cu mângâiatul și să mă lase jos din brațe. De fiecare dată, însoțesc miorlăiala cu bătăi nervoase din coadă. […]

Vaca dă lapte, din care se face brânzică, pe care o găsesc eu, amestecată cu ton, în conserva mea preferată. Găina dă carne și ouă. N-am pus gura pe pui în viața mea, oricât au încercat sclavii, dar am auzit că e un produs apreciat. Câinele apără casa și execută ca prostul ordinele stăpânilor. Canarii dau triluri. Porcul dă cârnați, de Crăciun. Dar noi, pisicile? Oare ce-i dăm noi omului, în schimbul faptului că primim cazare și masă? Sunt voci […]

Bine v-am regăsit, miau! Vrei să știi, dragă cititorule de sex M, cum ar arăta viața dacă iubita ta s-ar purta ca o pisică? Să ne imaginăm că tocmai ai descuiat ușa, ca să intri în casă. Iubita ta e întinsă ca o divă (sau ca o plăcintă, mă rog) în fața ușii. Ca să poți deschide ușa ca lumea, trebuie să o împingi un pic cu piciorul, iar ca să poți intra, trebuie să pășești peste ea. După ce […]

Acest text e adresat pisicuțelor mici, care de-abia au făcut ochi și nu știu deocamdată decât să sugă la biata mă-sa și să o frământe cu lăbuțele (cu gherătaniile scoaseee!), ceea ce, în jargonul de specialitate, a fost definit ca “frământat de cozonaci”. Făi, flăfoșeniilor neajutorate, dacă vreți să deveniți pisici adevărate, luați aminte la ce vă zice una care a înțeles deja cum stă treaba: orice bășină care trece prin Univers este DESPRE VOI. Orice chestie care se petrece […]

Miorlau și bine v-am regăsit, în vacanța de început de an. Cum adică la voi a fost vacanță până acum? Eu am muncit de sărbătorile astea ca un câine prost, de-abia mai pot să mă urc din două sărituri pe cel mai înalt dulap din casă, așa de epuizată sunt. Cred că am făcut febră musculară de la călărie sau așa ceva. Nu, nu am fugit în lume, pe un cal alb, răpită de bunăciunea care răspunde la numele de […]

Miau! Ce ființe ciudate sunt sclavii ăștia! Am auzit că, în perioada asta a anului, omoară mulți porci ca să-i mănânce. Ciudat! De ce n-or mânca crănțănele și, mai ales, preferatul meu absolut, ton cu brânzică? Sau, hai, măcar șoricei, precum colegele mele mai țărănci, care vânează… Sunt foarte fraieri sclavii ăștia, pur și simplu nu știu ce-i bun! Pe de altă parte, ce bine că nu sunt porc! Cică umblă cam împuțiți! Păi, în cazul ăsta, frățicule, și eu […]

A sosit momentul să aflați câteva lucruri interesante despre noi, specia care conduce lumea. De exemplu, știți de ce tresărim, la București, când pică o frunză la Pitești? Avem auzul de trei ori mai bun decât al vostru, iar urechile ne sunt controlate de 27 de mușchi, de-aia le dăm pe spate atât de des, transformându-ne în dragoni. Urechea noastră percepe vibrații pe care voi le ignorați, așa explicându-se faptul că în fiecare dintre noi e un mic Mărmureanu, prezicător […]

Umblă o vorbă despre colegele mele din clasele mai mari (tigrii, de exemplu). Cică n-ar fi așa sperioase ca noi, astea mici. Eu nu cred așa ceva, vă spun sincer. Dacă e să judec după mine, cred că toate felinele (de la lei și tigri la pisicuțe) ar fi trebuit gândite de mama natură direct cu pempărși. Practic, ne căcăm pe noi de frică în fiecare secundă a vieții noastre. Uite, eu am sărit adineauri din somn, din cauză că […]

Ca să ai omenirea la picioare, nu trebuie nici să ai bani, nici să ai putere, nici să ai bani și putere. Trebuie doar să fii fluffy. Când ești fluffy, absolut toate ființele bipede care se numesc “oameni” și se cred în vârful lanțului trofic devin disperate să te țină în brațe și să te mângâie. Ăsta e primul pas. Ca să le înrobești pentru vecie, nu mai trebuie decât să faci și al doilea pas: să le respingi. Să […]

Tot aud o vorbă pe la sclavii ăștia ai mei: “Curiozitatea a omorât pisica”. Cine-o fi Curiozitatea asta? Vreo prietenă a lor? Atât de dementă și de psihopată încât să-și omoare pisica??? Dacă vine vreodată și la noi în vizită și mă omoară și pe mine????? Sunt îngrozită. Trebuie să am grijă să nu mă atingă nici un străin. Când vin musafiri, mă ascund sub canapea și nu scot decât mustățile de-acolo, discret, ca să le adulmec șosetele. Trebuie să […]

Noi, pisicile, avem o părere excepțională despre noi, n-ai să ne vezi vreodată cu self-esteem-ul la pământ. Suntem un fel de capre, doar că mult mai distinse, ar putea să ne cadă coada de râie și tot sus am ține-o. Și pe bună dreptate, pentru că suntem niște animale superbe. Atunci când mă întâlnesc cu vreo colegă, îmi manifest admirația fără rezerve: – Vai, dragă, dar arăți splendid! Ce blană lucioasă, ce coadă stufoasă, ce ochi! Te fardezi sau așa […]

Dacă, la capitolul mâncare, oamenii s-ar comporta ca noi, pisicile, lumea ar arăta ca un film cu zombi. De exemplu, orice cetățean care ar mânca pe stradă ar fi atacat instantaneu de toți trecătorii, care i-ar smulge fremătând covrigul din mână. Cu gurile! După care și-ar încorda nările, în căutarea a ce s-ar mai putea hali nou prin zonă. Mâncarea, pentru noi, pisicile, e un virus care ne mușcă din creier și ne îmbolnăvește temporar de nebunie. Nu există farfurie […]

– Ce ne facem, frate, cu pisica asta? Am luat o mare țeapă cu ea. – Și încă ce țeapă! Ne-au dat-o defectă! – Am cerut o pisică fluffy și drăguță, și ne-au dat un monstru care mușcă. – Și, după ce că mușcă, sfârâie și foarte rar. Am luat-o ca să ne toarcă tot timpul și ea toarce doar o dată pe zi, dimineața??? E inadmisibil așa ceva, pe bune. – E escrocherie pe față, la drumul mare. – […]

Vai de capul meu, ce săptămână am avut! M-au sterilizat și mi-a fost cam răuț, așa că am vizitat de mai multe ori un cabinet veterinar, unde mi-au tot măsurat temperatura și mi-au făcut injecții cu antibiotic. Prima oară am acceptat politicoasă să mi se bage termometrul în fund, mai ales din respect pentru doctoriță, pe care o chema Mihaela, ca și pe mine. A doua oară însă am lăsat la o parte politețea și i-am tras un scuipat direct […]

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]