Victoria lui Ciucu înseamnă, în primul rînd, că poți lua Bucureștiul, un oraș în care trăiesc și muncesc peste trei milioane de oameni, cu 211.562 de voturi, adică 12% din numărul alegătorilor înscriși pe liste, și 6% din numărul celor care respiră în oraș.
Acest rezultat aduce puțină roșeață în obrajii PNL, care, lăsînd la o parte interimarii, n-a mai cîștigat Primăria Capitalei din 1992, de pe vremea prădătorului Halaicu. Asta îl pune pe premierul Bolojan, care e patronul politic al lui Ciucu, în avantaj moral în coaliție. O vreme își va putea impune lista de tăieri și taxe fără să întîmpine aceeași rezistență și același șantaj din partea PSD. În plus, are ocazia să-și sfîșie dușmanii din interior, să le scoată oamenii din administrație și să le închidă accesul la contracte. Să anihileze, adică, gruparea Thuma-Hellvig, cea care l-a sabotat cu îndîrjire din ziua în care a fost ales președinte al PNL.
Ilie Bolojan primește și un bonus în competiția de autoritate cu Nicușor. Cîtă vreme candidații Drulă și Ciceală, susținuți de Nicușor, au pierdut, supremația simbolică a președintelui s-a degradat, iar Bolojan recuperează la capitolul influență. S-ar putea zice, punînd la socoteală și bugetul, că a ajuns chiar mai influent ca Nicușor.
Primăria Capitalei a făcut parte dintr-o negociere inițială a coaliției de guvernare: cine o ia, are mai puține pretenții în procesul de numire a șefilor SRI și SIE și a șefilor de parchete. Greu de crezut că înțelegerea va mai fi respectată, căci victoria lui Bolojan la București îi crește capacitatea de răzgîndire. Numele dinainte stabilite își pierd valoarea politică. Lista lui Nicușor devine vulnerabilă.
La PSD se plînge cu un ochi, dar cu altul se rîde. Oficial, partidul a pierdut a treia oară la rînd Bucureștiul. Grindeanu și-a început mandatul de președinte cu o înfrîngere. Dar, în același timp, a scăpat de un competitor intern feroce, susținut de gruparea de la Craiova, Lia Olguța Vasilescu și Claudiu Manda. Băluță a pierdut pe mîna lui, refuzînd ajutorul partidului și mizînd pe o campanie malagambistă, centrată pe haine scumpe și tratamente cosmetice, ten bronzat și implant de păr. Deși se zice că au depășit așteptările, banii aruncați presei ca să blocheze subiecte cu averea nejustificată a familiei și clanurile interlope nu l-au salvat. Lupta pe influență în PSD e acum echilibrată de noul baron de Buzău, Marcel Ciolacu, cel care poate contrabalansa, în favoarea amicului Grindeanu, lupta cu baronii din Craiova.
USR și-a completat seria de înfrîngeri cu scorul mic al lui Cătălin Drulă. Palmelor încasate public prin scandalurile Moșteanu și Buzoianu li se alătură acum un cot în stomac. Bucureștiul nu mai e fief userist, iar USR își pierde mina de kriptoinit radioactiv, care-i alimenta superputerea urbană. PNL are acum ocazia să-i facă o ofertă de fuziune prin absorbție, iar USR a împlinit vîrsta la care partidele renunță la iluzii și pretind că s-au maturizat.
Și AUR se pregătește de schimbare. După scorul neașteptat de la București, Anca Alexandrescu îl pune în umbră pe Simion. Victoria ei creează o breșă în puterea monolitică. Simion e încolțit și de doi adjuncți mai deștepți ca el, putinistul Dungaciu și economistul Peiu. Bădărănia lui Simion are acum contrast. Nu mai e nevoie decît de un dosar penal și AUR poate deveni un partid cu adevărat periculos pentru alegerile din 2028.
Coaliția e bine-mersi, nu are nici o problemă de stabilitate, nimeni nu vrea să strice un echilibru convenabil și lucrativ, mai ales înainte de pomana porcului. Alegerile parlamentare abia au avut loc, majoritatea e aceeași. Nimeni nu suferă cu adevărat după alegerile de duminică, în afară de bucureșteni și de restul locuitorilor țării.