Bolojan merge pe toate fronturile, iar asta e bine. Adică vrea să reformeze și partidul: „Dacă nu facem și o schimbare parțială de persoane care reprezintă partidul, care conduc partidul, care reprezintă regiunile, n-avem nici o șansă în anii următori“. Bineînțeles, contează mult cum se face reforma, spre ce merge și care va fi finalitatea ei. Parcă privesc cu mai mare curiozitate ce înseamnă reforma PNL decât reforma țării. Nu de alta, dar tăieri de toate felurile și austeritate am mai văzut, sunt sătul, doar gândindu-mă simt o mică greață.
Decizia Partidului Naţional Liberal de a elimina dreptul de vot pentru Organizaţia de Femei şi Organizaţia de Tineret în Biroul Politic Naţional sunt nu atât reformă și „modernizare“, cum spune că vrea Bolojan, cât o restrângere a deciziei și o îngustare a democrației în partid. Doar că suntem în punctul în care peneliștii fac orice li se propune dinspre Bolojan, așa cum făceau orice li se dicta de la Cotroceni în cei zece ani de Iohannis. Oare cum naiba se reformează instictul de „sărumâniști“ care domină în PNL? Mai degrabă asta e întrebarea: cum va face Bolojan să nu fie noua sursă de lumină din PNL, înconjurându-se cu altă gașcă de profitori, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți? Și cum se împacă reforma acestui partid cu o prezență ca aceea a lui Predoiu, spre exemplu? Un tip profesionist cu toți, ca să zic așa.