America (pe care o iubim) și-a slăbit îmbrățișarea. Brațele ei vînjoase și protectoare nu ne mai cuprind la fel de drăgăstos, și iată-ne rămași cu relația în mînă, abandonați de istorie pe peronul singurătății.
Părăsirea e un proces care mai ia puțin timp, e adevărat, dar acest puțin se împuținează pe zi ce trece, iar noi sîntem pe cale să uităm cît rău ne-au făcut o mînă de proști din Guvern și din Armată, care au distrus capacitatea de apărare a țării și acum se pregătesc să iasă tiptil din decor.
E tot mai clar că America (pe care o iubim) se scutură de povara Europei. E tot mai clar că Rusia jubilează. Șansele ca Putin să atace un stat NATO au decolat vertical ca o rachetă Kinjal. O spun generali americani, britanici, polonezi, francezi, o spun miniștri ai Apărării, de Externe și premieri din UE, o spun noile măsuri de încorporare din statele baltice, pregătirile tactice și civile din Suedia, Polonia, Finlanda. Ba generalul Ben Hodges ne explică și cum va fi bombardată cu drone Constanța. Doar România, gîtuită de lașitatea liderilor ei, se ascunde la umbra prostiei și poartă pe față aceeași jovialitate tîmpă, de coada clasamentului.
Dacă Putin va ataca Europa, e în avantajul lui s-o facă în timpul mandatului Trump, de la care speră o reacție mai blîndă sau chiar o lipsă de reacție, așa cum, de altfel, președintele Donald a lăsat să se înțeleagă în mai multe rînduri. Dacă, pe de altă parte, privim un pic harta, vedem că intenția Rusiei de a înainta spre nord, spre Polonia, statele baltice sau Scandinavia, e doar o farsă de război, o manevră pe care am mai văzut-o la atacul asupra Kievului, care masca, de fapt, ocuparea sudului. Rusia e interesată de ruta sudică, de controlul Mării Negre, de direcția Odessa-Transnistria-Moldova, unde are mize strategice și economice clare. Și fiindcă România e, în acest moment, cel mai slab pregătit stat din flancul estic al NATO din punct de vedere militar, cu armata nemodernizată, neînzestrată, degradată numeric și demoralizată, se pune întrebarea: odată ajunsă la frontierele României, ce stat i-ar veni Rusiei mai la îndemînă să atace?
Ajunși în acest punct fierbinte al discuției, cerem noului președinte Dan și viitorului premier Bolojan o anchetă urgentă și aplicată asupra procesului de sabotare a capacității naționale de apărare, desfășurat în perioada 2019-2025, la comanda politică a Președinției, Guvernului și Ministerului Apărării. Oamenii care au condus Guvernul și armata, președintele Iohannis, premierii, miniștrii Apărării, șefii de Stat Major, șefii de arme, generalii de la înzestrare și membrii CSAȚ trebuie să fie investigați de Parlament, de Corpul de Control al Guvernului, de Curtea de Conturi și de DNA. La început pentru deturnare de fonduri, abuz în serviciu și complicitate la aceste fapte. Mai tîrziu, poate, pentru infracțiuni grave, care țin, probabil, de înalta trădare.
De-a lungul anilor, redacția Cațavencii a atras atenția, în zeci de texte publicate, asupra operațiunilor de sabotaj la adresa forțelor armate, coordonate de la vîrful conducerii politice și militare a statului român. Din prostie sau cu premeditare, cei care au ocupat pozițiile de decizie pentru armată au împiedicat, au încetinit, au anulat, au blocat, au amînat definitiv și au făcut praf nu doar legislația și finanțarea armatei României, ci și repornirea industriei naționale de apărare, acționînd ca veritabili agenți ruși în serviciul lui Putin.
Vom reveni pe larg asupra acestui subiect în edițiile următoare, dar pînă atunci cerem, așa cum ziceam, președintelui Dan și viitorului premier Bolojan să-și noteze pe prima filă a agendei politice acest audit al oamenilor și instituțiilor implicate în vastul proiect de sabotare a capacității naționale de apărare. După audit e clar că vor veni procurorii. Și odată cu venirea lor poate auzim vești despre acele pedepse prevăzute în Codul Penal, dar uitate, care vorbesc despre trădarea națională.