Mafia universitară nu acționează doar la Universitatea de Medicină și Farmacie din București. Frauda, impostura și abuzul în serviciu nu sînt în folosința exclusivă a grupării Sinescu-Beuran. Există imitatori și în restul țării.
La Timișoara, de exemplu, conducerea executivă a Universității de Medicină și Farmacie este în stare de șoc: cineva a îndrăznit să încalce legea tăcerii care guverna, de generații, concursurile de promovare a cadrelor didactice, organizate sub egida “omul și locul”. În contrast cu restul disciplinelor Facultății de Medicină, la concursul organizat la Obstetrică-Ginecologie a existat concurență: doi candidați pentru un post de profesor universitar și patru pentru un post de conferențiar universitar.
În primul caz, postul a fost scos cu dedicație pentru conferențiarul Ioan Sas, căruia, pentru că altfel nu îndeplinea standardele minimale de participare la concurs, i-a fost recunoscută, pe baza unei simple adeverințe (!), participarea într-un proiect de cercetare cu care nu avusese nici în clin, nici în mînecă. Pe de altă parte, contracandidata sa, conferențiara Elena Bernad, a fost trimisă după cai verzi în timpul desfășurării concursului: președintele comisiei, Alexandra Enache (prorector didactic la UMFT), i-a explicat, pe un ton inchizitorial, că trebuie neapărat să aducă, în 45 de minute, cele două cărți pe care le-a scris, cerință abuzivă, neprevăzută în regulament, în dosar existînd dovezile cerute de metodologie. Emisarul trimis după cărți s-a întors cu cîteva minute întîrziere, astfel că doamna Bernad a trebuit să părăsească sala de concurs, favoritul Sas avînd de îndeplinit simpla formalitate de a înscrie în poarta goală.
Două ore mai tîrziu, celălalt pilos, asistentul universitar Laurențiu Pirtea – de asemenea, acceptat ilegal în concurs, el neîndeplinind condițiile minimale cerute de regulament –, a asistat impasibil la execuția publică la care au fost supuși colegii și contracandidații săi, Izabella Petre, Dan Navolan și Cosmin Cîtu. Toți trei au fost descalificați de Alexandra Enache (ceilalți patru membri ai comisiei, veniți din București, Cluj-Napoca, Craiova și Constanța, au făcut figurație) chiar în timpul desfășurării concursului, pe motiv de erori în alcătuirea dosarelor, în condițiile în care aceștia primiseră anterior avizul departamentului juridic, iar toate contestațiile cu privire la eventuale nereguli fuseseră respinse! Așadar, un abuz ieșit din comun al influentei doamne Enache – pe lîngă înaltele funcții din UMFT, aceasta este și șefa Institutului de Medicină Legală Timișoara –, care, în loc să evalueze competențele profesionale ale candidaților, îi crucifică pe chestii de procedură și nu le permite să susțină proba de concurs. Împingîndu-se demonstrația de forță la extrem, candidatei Izabella Petre i s-a pus în vedere că îi lipsesc peste 200 de pagini din dosar (?!), în condițiile în care aceasta are o recipisă semnată și parafată de biroul juridic al UMFT care certifică faptul că tot dosarul e OK! Circul nu era complet: doi dintre candidați, Dan Navolan și Cosmin Cîtu, au fost acuzați – pe drept, dar tardiv, căci asta trebuia să constate comisia de validare a dosarelor! – că s-au înscris la concurs cu proiecte de dezvoltare instituțională, stabilite ca neeligibile de regulament (adică sînt luate în calcul doar proiectele de cercetare științifică), însă exact același tip de proiecte neeligibile prezentase șeful de catedră al celor doi, Dorin Grigoraș, la concursul de anul trecut, în care, candidînd de unul singur, și-a adjudecat titlul de profesor universitar. Mai mult, fiindcă regulamentul îi cerea să fi avut calitatea de director al unui proiect, “profesorul” Grigoraș n-a avut nici o reținere în a consemna, cu mînuța lui, în dosarul de înscriere la concurs, că a fost, la un moment dat, director de grant, deși nu fusese decît membru.
Senatul UMFT a deschis o anchetă, care se poate lăsa, ca de obicei, cu o mușamalizare în stilul mioritic.