N-are noroc academia asta să fie condusă decât de nişte torţionari sau ciurucuri, depinde din ce perspectivă priveşti pădurea Băneasa. Comandanţi până la revoluţie au fost securiştii Mircea Oprescu, tatăl actualului primar al Capitalei, Dumitru Mazilu, ajuns mare disident după 1989, Iulian Vlad, Nicolae Pleşiţă şi Nicolae Ceauşescu, fratele cu acelaşi nume al dictatorului – care în buletin era Niculae.
După învălmăşeala din decembrie 1989, pe la cârma ei au trecut ciudăţoiul Vasile Dobrinoiu, bătăuşul Costică Voicu şi coruptul până în măduvă oaselor Ioan Liviu Tăut. De profesie maramureşan, Tăut face ce au făcut toţi poliţiştii proveniţi din nord-vestul ţării, înainte de a ajunge chestori (Mircea Bot, Vasile Mureşan zis Shogun sau Nelu Pop zis Rapid): trafichează utilaje grele furate din străinătate de veri, nepoţi sau fini ai lor, plecaţi chipurile la muncă în Italia şi Spania; nu silabiseşte două cuvinte fără să scoată foaia din buzunar, din care citeşte cu poticneli înfiorătoare şi cu năduşeli ca la execuţia pe scaunul electric.
Faţă de liota de înaintaşi, Tăut a venit cu o inovaţie: i-a pus o pilă fie-sii, Bianca, să intre la Facultatea de Poliţie a Academiei pe care o diriguieşte. Bianca Tăut cere respect semenilor şi colegilor. I-a cerut tătuţului maşină şi sofer personal, pentru deplasările din Băneasa în oraş şi din oraş, iar domnul chestor i-a pus la dispoziţie o maşină şi un subofiţer al instituţiei, care o duce şi o ia inclusiv de la aeroport, că Bianca se deplasează la Baia Mare exclusiv cu avionul.
Despre inteligenţa lui Tăut s-a exprimat extrem de plastic un cadet la academie: „Omul a pus condiţia să nu aibă nici un contracandidat la concursul de ocupare a funcţiei de rector. Dacă un câine ar fi candidat pe aceeaşi funcţie, ea ar fi fost câştigată categoric de câine“.