Articole din categoria: Destinaţie

Veșnicia s-a născut la sat, spunea Blaga. Probabil, și după ce-a citit poemele rurale ale lui George Coșbuc (1866-1918), cel mai cunoscut fiu al Hordoului. Actuala comună George Coșbuc, situată ca și-atunci, pe vremea lui, la vreo 12 kilometri de Năsăud, a cărei cea mai importantă casă este muzeul său memorial. Loc aflat în grija lui nea Vasile, nepotul unui bunic fost neam, vecin și coleg de școală primară cu poetul, un bătrîn dăruit la vorbă care povestește foarte frumos […]

„Fiecare român ar trebui să ajungă aici măcar o dată în viață“, își începe prezentarea muzeografa Complexului Eminescu de la Ipotești. Mission accomplished: te afli deja la locul acestui pelerinaj cultural situat la intrarea în satul care se desfășoară privirilor tale, imediat ce șoseaua coboară lin de pe o colină, la vreo zece kilometri de Botoșani, după ce-ai făcut stînga din drumul spre Dorohoi. Mihail Eminovici (1850-1889), al șaptelea copil din cei 11 urmași ai familiei de mici boieri Raluca […]

Pe o stradă liniștită din Botoșani, nu departe de parcul orașului, e o căsuță îngrijită cu un bust în față. Apropiindu-te suficient de mult, o să recunoști în trăsăturile bronzului figura patriarhală, de părinte al neamului, a lui Nicolae Iorga (1871-1940). Casă memorială din 1967, reconstruită și reabilitată ultima oară în 2010, singura locuință care s-a păstrat (cea în care s-a născut, undeva în centrul vechi al Botoșaniului, nu mai există) din cele vreo zece pe care familia Iorga le-a […]

Pentru numărul aniversar 500 de Cațavencii, ce episod al serialului de muzee memoriale ar fi fost mai potrivit decît cel dedicat patronului spiritual al revistei, conul Ion Luca Caragiale (1852-1912)? Cum pînă la Berlin, la ultima sa locuință, e cam dificil de ajuns în perioada asta, a trebuit să ne mulțumim cu vizitarea celor din țară. Mai întîi – pentru că la casa memorială din fosta comună Haimanale nu răspundea nimeni la telefon, stăpînul nefiind probabil acasă –, cea de […]

Ploieștiul nu-i un oraș prea turistic, dar dacă tot ajungi pe-acolo, fă-ți timp să vezi și casa geniului veșnic tînăr al liricii noastre moderne, îngerul blond Nichita. Nichita Hristea Stănescu (1933-1983), cum ar sta scris pe piatra de mormînt de la Bellu, dacă n-ar fi versurile sale. Nini, cum era alintat în casă, a fost un copil angelic și mămos care și-a păstrat ingenuitatea pînă în ultima clipă a vieții. Ca prim născut al familiei Stănescu din mahalaua ploieșteană Piața […]

Vasile Alecsandri (1821?-1890) n-a avut, în Bacău, norocul concitadinului Bacovia. Dacă depresivul simbolist are astăzi, în locuința tinereții, muzeu memorial cu curte îngrijită, fosta casă moștenită de la tată, vornicul Alecsandri, a celui mai mare poet român de pînă la apariția lui Eminescu (apud Titu Maiorescu) e doar o ruină fetidă între blocuri ponosite. Născut undeva în actualul județ Bacău (nu se știe exact nici cînd, nici unde, nepăstrîndu-se documente oficiale din acele vremuri tulburi în care familia Alecsandri se […]

Ați auzit de George Andone Vasiliu? Dacă nu sînteți fanii lui George Bacovia (1881-1957), probabil că nu, numele la naștere al celui considerat de critica literară drept cel mai important poet simbolist român fiind mai puțin cunoscut. Nimeni n-a ridicat în rang cuvîntul plumb mai mult decît a făcut-o sensibilul George al Bacăului de început de secol XX, poetul care a înnobilat metalul dens devenit sinonimul stărilor sale tragice. Cînd e mai potrivit să-i faci o vizită decît într-o zi […]

Plecat de la cabana din Păltiniș a lui Noica, pe drumul înapoi spre Sibiu, nu se poate să nu faci o oprire scurtă în Rășinari, acasă la colegul său de facultate Emil Cioran (1911-1995). Pentru fostul adolescent bîntuit de gînduri suicidare care dormea cu Pe culmile disperării sub pernă, cu capul pe o Biblie a cărei fiecare frază era o sentință, cartea unui cinism absolut față de scîrba asta de lume, vizita la Rășinari e ca o întoarcere într-o altă […]

Pentru cult-turiști, categoria aia de turiști care călătoresc și ca să intre prin muzee, expoziții sau case memoriale, există un Păltiniș diferit de cel al schiorilor de pe pîrtii, fie ei președinți sau nu. De pe la sfîrșitul anilor ’70, de cînd Constantin Noica (1909-1987) a lăsat în urmă Bucureștiul și s-a mutat cu totul în Casa de odihnă 12, cum se numea pe vremea aceea modesta cabană din pădure a cărei mansardă de opt metri pătrați, cu tot cu […]

Pe o străduță bîrlădeană lăturalnică unde doar asfaltul pare un progres față de ulița de acum două secole, poate fi găsită Casa Cuza, locul în care s-a născut boțul de carne cu destin istoric de prim domnitor al Principatelor Unite și al României, Alexandru Ioan I (1820-1873), românul numărul 1 al Micii Uniri. Fiu de ispravnic și de moșiereasă, tînărul Alexandru își face, după moda vremii, studiile în străinătate, de unde se întoarce cu o mulțime de idei revoluționare de […]

Cînd vine vorba despre monștrii sacri ai literelor românești, de pe lista relativ scurtă a nemuririi literare nu poate lipsi, cu toate păcatele lui politice, Mihail Sadoveanu (1880-1961), un grafoman de talia, cuprinderea și desfășurarea stilistică a lui Balzac, cu peste o sută de volume publicate. Un munte de om pe un munte de cărți, demn de apelativul de Ceahlău al literaturii române inventat de Geo Bogza. Mai multe despre marele scriitor moldovean poți afla, dincolo de o căutare pe […]

După ce anul trecut ne-am plimbat pe lîngă casele satului românesc, în village break-urile autohtone provocate de pandemie, să pătrundem și în interiorul lor, deschizînd ușa caselor memoriale ale personalităților noastre artistice care-au crescut în lumea rurală, într-un cult-turism foarte necesar. Un turism cultural de recuperare a valorilor naționale și de educare a spiritului cunoașterii, pe parcursul căruia ne vom antrena mușchii intelectuali în tentativa de a afla cine au fost și cum au trăit oamenii respectivi, care era viața […]

Vlad Țepeș merita o casă memorială în centrul Bucureștiului, și pentru scurt timp a și avut-o. Nu departe de Curtea sa Domnească, în Muzeul Țepeș/Dracula deschis cu cîteva luni înainte de a fi închis de pandemie. Într-o casă foarte veche (1796) de pe Hristo Botev, unde, la parter, a fost reconstituit în detaliu adevărul istoric, viața voievodului Vlad Drăculea (Vladislav Draculia, după autograful de pe actele oficiale ale celei de-a treia domnii), poreclit ulterior Țepeș, din cauza metodei sale favorite […]

Povestea pe scurt: am dat peste niște graffitiști pe Canal care beau bere Dębowe. Povestea pe lung: totdeauna am fost fascinat de graffitiști, „totdeauna” adică după ce l-am întâlnit pe Neagu Djuvara la un bal al Academiei Cațavencu (23 noiembrie 2010, ora 9,21,26 p.m. – așa scrie pe poză, la Properties) și m-am ținut după el ca un cățel, până mi-a promis că discută cu mine altă dată. Printre alte lucruri pe care le-am băgat la cap („altă dată“, adică) […]

Așa de grozav a fost anul ăsta că nici nu știm cui să dăm premiile Varza de Aur, acum, că turismul a fost făcut una cu pământul! Cum, totuși, trebuie să operăm o selecție (Doamne, Dumnezeule, Christoase Iisuse, parcă niciodată n-am avut o listă mai lungă din care s-alegem!), deschidem premierea cu liniile aeriene, cerându-le scuze oamenilor din turism care-au lucrat la fel de prost (sau chiar mai prost), dar care nu prind nici un premiu anul ăsta. Vă reportăm […]

După plimbarea prin Breb de data trecută, tot în Țara Maramureșului și săptămîna asta. Pentru scurta oprire în Botiza din dimineața zilei de sîmbătă în care autocarul ne-a debarcat chiar în centru, în forfota de oameni (cei mai în vîrstă) îmbrăcați în port popular. E zi de tîrg. De-a lungul Izei și al străzilor de pe malurile rîului, pînă la podișca peste apă cu ghivece de flori, acoperiș din lemn și sculptură de poartă maramureșeană, în fața magazinului universal moștenit […]

Ăsta e un sfat, nu un ordin; dacă tot aveți răbdare de o sută de ani încoace, mai aveți puțină răbdare până la finalul textului, ca să aflați ce vreau să spun. No… am fost acum vreo două-trei luni la o fermă în Valonia (o găsise nevastă-mea pe net, că și ea, ca toate femeile, caută „oferte“!), căreia îi zice Ferme de la Planche, și am făcut acolo traseu de aventură pentru copii. Explic imediat de ce am scris cu […]

Am ajuns în orașul ăsta în vara trecută și de atunci m-am tot gândit: ce să fac? Cum să muncesc? Să-mi iau un job, să aduc și eu bani în casă – da, dar cum? De știut, nu știam pe nimeni; franceza n-o vorbeam, flamanda nici atât, forța fizică de acum zece ani n-o mai am, să mă pot înhăma la orice, că mă ține spatele și când mă ridic de pe budă. Am cernut eu așa, posibilitate după posibilitate, […]

În Breb, satul maramureșean prezent în ghidul oficial „Cele mai frumoase sate din România“, autocarul a oprit chiar lîngă biserica din lemn care se construiește (mă rog, se construia luna trecută; între timp o fi deja gata) chiar în centru, peste drum de gardul avizier cu indicatoare către Căsuța din grădină, Căsuța bunicilor, Casa Pintea, Casa Petran, Pensiunea Maramu, Casa din vale, Restaurant Casa lu’ Dochița, Camere de închiriat Viorica, Pensiunea agroturistică La Matei. De-aici, primul drum l-am făcut, două […]

Întîmpinați în fața centrului de informare turistică al comunei bistrițo-năsăudene Dumitra cu colac, pîine de casă, sare grunjoasă și păhărele cu pălincă așternute pe ștergare înflorate, ne mestecam îmbucăturile și sorbeam licoarea de prună, încîntați. Pentru că tratația gazdelor era oferită în ambianța sonoră a cîntecului membrelor ansamblului folcloric „Flori Dumitrene“, impulsionate de vioara unui nene vesel și încă verde. Din scurta predică a preotului paroh al comunității, șeful comitetului de primire, aveam să aflăm mai multe despre locul în […]