Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Vlad Țepeș merita o casă memorială în centrul Bucureștiului, și pentru scurt timp a și avut-o. Nu departe de Curtea sa Domnească, în Muzeul Țepeș/Dracula deschis cu cîteva luni înainte de a fi închis de pandemie. Într-o casă foarte veche (1796) de pe Hristo Botev, unde, la parter, a fost reconstituit în detaliu adevărul istoric, viața voievodului Vlad Drăculea (Vladislav Draculia, după autograful de pe actele oficiale ale celei de-a treia domnii), poreclit ulterior Țepeș, din cauza metodei sale favorite […]

Povestea pe scurt: am dat peste niște graffitiști pe Canal care beau bere Dębowe. Povestea pe lung: totdeauna am fost fascinat de graffitiști, „totdeauna” adică după ce l-am întâlnit pe Neagu Djuvara la un bal al Academiei Cațavencu (23 noiembrie 2010, ora 9,21,26 p.m. – așa scrie pe poză, la Properties) și m-am ținut după el ca un cățel, până mi-a promis că discută cu mine altă dată. Printre alte lucruri pe care le-am băgat la cap („altă dată“, adică) […]

Așa de grozav a fost anul ăsta că nici nu știm cui să dăm premiile Varza de Aur, acum, că turismul a fost făcut una cu pământul! Cum, totuși, trebuie să operăm o selecție (Doamne, Dumnezeule, Christoase Iisuse, parcă niciodată n-am avut o listă mai lungă din care s-alegem!), deschidem premierea cu liniile aeriene, cerându-le scuze oamenilor din turism care-au lucrat la fel de prost (sau chiar mai prost), dar care nu prind nici un premiu anul ăsta. Vă reportăm […]

După plimbarea prin Breb de data trecută, tot în Țara Maramureșului și săptămîna asta. Pentru scurta oprire în Botiza din dimineața zilei de sîmbătă în care autocarul ne-a debarcat chiar în centru, în forfota de oameni (cei mai în vîrstă) îmbrăcați în port popular. E zi de tîrg. De-a lungul Izei și al străzilor de pe malurile rîului, pînă la podișca peste apă cu ghivece de flori, acoperiș din lemn și sculptură de poartă maramureșeană, în fața magazinului universal moștenit […]

Ăsta e un sfat, nu un ordin; dacă tot aveți răbdare de o sută de ani încoace, mai aveți puțină răbdare până la finalul textului, ca să aflați ce vreau să spun. No… am fost acum vreo două-trei luni la o fermă în Valonia (o găsise nevastă-mea pe net, că și ea, ca toate femeile, caută „oferte“!), căreia îi zice Ferme de la Planche, și am făcut acolo traseu de aventură pentru copii. Explic imediat de ce am scris cu […]

Am ajuns în orașul ăsta în vara trecută și de atunci m-am tot gândit: ce să fac? Cum să muncesc? Să-mi iau un job, să aduc și eu bani în casă – da, dar cum? De știut, nu știam pe nimeni; franceza n-o vorbeam, flamanda nici atât, forța fizică de acum zece ani n-o mai am, să mă pot înhăma la orice, că mă ține spatele și când mă ridic de pe budă. Am cernut eu așa, posibilitate după posibilitate, […]

În Breb, satul maramureșean prezent în ghidul oficial „Cele mai frumoase sate din România“, autocarul a oprit chiar lîngă biserica din lemn care se construiește (mă rog, se construia luna trecută; între timp o fi deja gata) chiar în centru, peste drum de gardul avizier cu indicatoare către Căsuța din grădină, Căsuța bunicilor, Casa Pintea, Casa Petran, Pensiunea Maramu, Casa din vale, Restaurant Casa lu’ Dochița, Camere de închiriat Viorica, Pensiunea agroturistică La Matei. De-aici, primul drum l-am făcut, două […]

Întîmpinați în fața centrului de informare turistică al comunei bistrițo-năsăudene Dumitra cu colac, pîine de casă, sare grunjoasă și păhărele cu pălincă așternute pe ștergare înflorate, ne mestecam îmbucăturile și sorbeam licoarea de prună, încîntați. Pentru că tratația gazdelor era oferită în ambianța sonoră a cîntecului membrelor ansamblului folcloric „Flori Dumitrene“, impulsionate de vioara unui nene vesel și încă verde. Din scurta predică a preotului paroh al comunității, șeful comitetului de primire, aveam să aflăm mai multe despre locul în […]

Undeva între Turda și Aiud, în Munții Trascăului, într-o depresiune dintre două versante, se află una dintre cele mai impresionante localități ardelene. Rimetea/Torockó (90% din locuitori sînt maghiari), satul turistic prin care ne-am plimbat cu camera foto/video în mînă, într-o superbă dimineață de octombrie, pe la ora unui brunch întîrziat. Coborîți din autocar în centrul comunei, în piața sub formă de patrulater în care stau adunate cam toate clădirile oficiale ale comunității (Primăria, școala, biserica unitariană, construită într-un baroc tîrziu, […]

Dimineață mohorîtă de toamnă în Sibiel. Și ușor mahmură. După ce, în seara precedentă, ne bucuraserăm repetat de ospitalitatea (a se citi, palinca) gazdei, urmau penitența, pocăința și rugăciunile spre iertarea păcatelor din timpul vizitei celui mai important obiectiv turistic din Sibiel: de la poarta Casei Luca n-au mai fost decît vreo cîțiva pași pînă la intrarea în curtea bisericii sfert-milenare (1765-1767), de unde, pe lîngă cimitir, se ajunge imediat la singurul muzeu al icoanelor pe sticlă din România și […]

Pe unde să mai meargă curajosul turist de pandemie, ce ieșire să mai facă în locul riscantelor călătorii afară, soldate, în cel mai fericit caz, cu 14 zile de carantină? Păi, de exemplu, să plece prin țară cu autocarul excursiei „Cele mai frumoase sate românești“, o reîntoarcere la ruralul autohton autentic la care am fost invitat și eu, de Costin de la Scorilo Travel Vacanțe. În prima zi, după plecarea din București spre un Podul Dîmboviței și o Șirnea văzute […]

Pentru munțomanii împătimiți, Sălaşu de Jos – Sălaşu de Sus – Mălăiești – Nucşoara – Cîrnic – Pietrele nu-i o simplă înșiruire de localități sau locuri românești cu nume neaoș, așa cum le sună în ureche celorlalți: e primul vers dintr-un poem al muntelui recitat ritmic pe traseul spre crestele Retezatului. O poezie montană începută încă din Ohaba de sub Piatră, de lîngă indicatorul rutier Filiași – 171 km,Petroșani – 40 km; Simeria – 40 km, Hațeg – 9 km […]

Titlul nu-i al meu, nu-i secreția minții mele, e doar un citat furat de la Nea Tomiță, din filmul Operațiunea Monstrul (1976), în regia lui Manole Marcus, scena din cortul în care dorm Dumitru și Corneliu; mă rog, „dorm“ e un fel de a vorbi, că numai Corneliu (Marin Moraru) vrea să doarmă, în timp ce Dumitru (Toma Caragiu) n-are somn, așa că trage tare pe colegul său (vrea să i se istorisească vechituri, povești pe care le știe prea […]

„Nu-i mai dați lui Buzea textul mare de la pagina 20, că iar ne bagă ăla poze cu țigani!“ Am zis eu că s-a zis așa ceva în redacție? N-am zis. Doar m-am gândit. E dreptul meu, garantat prin Constituție; ce, să interzicem și gânditul acuma?! Am fost la Lille c-o treabă și mi-a plăcut foarte mult; pandemie-pandemie, dar am prins un eveniment local. (Bine, am calculat drumul ca să cad fix peste el), un fel de „Zilele Orașului“ sau […]

Serialul reportajelor de călătorie prin țară și la țară face azi popas de-un episod cu sugestivul titlu „Turismul, aurul și ardelenii“ în Roșia Montană, încă depozitara cu acte în regulă a tezaurului României. Și prima localitate de pe teritoriul nostru atestată documentar: pe una dintre tăblițele cerate romane descoperite aici este inscripționată data de 6 februarie 131 și numele Alburnus Maior, lucru care-o face, fără discuție, certificatul de naștere modernă al unui loc important de la marginea imperiului, în care […]

E o după-amiază de august, miezul fierbinte al verii. Plecat de năuc, cu rucsacul în spinare, din centrul comunei Gîrda de Sus, de unde te-a lăsat autobuzul de Cîmpeni care transportă călători pe toată valea Arieșului Mare, urci cu serpentinele drumului, printre căpițe de fîn și garduri strîmbe din lemn, spre Peștera Ghețarului de la Scărișoara. Nu te grăbești, pășești agale, cu pauze lungi de pozat și admirat peisajul; singurul lucru pe care ți l-ai mai propus pentru azi e […]

Prima noapte a călătoriei în Tenerife, care a avut escală de o zi la Madrid, și la dus, și la întors, am dormit-o în Motion Hostel, la care ajungi luînd de la aeroport autobuzul expres 200 pînă la capăt, hub-ul de transport Avenida de America, apoi trecînd la numărat încă vreo patru kilometri, pe jos, ghidat de GPS, pînă pe Mesonero Romanos, 7. Asta, bineînțeles, dacă vrei să vezi orașul cu viteza pasului, ca mine. Locul: Și uite-așa, căscînd gura […]

Obîrșia Lotrului e o intersecție de drumuri montane (DN 67C Sebeș-Novaci, DN 7A Petroșani-Brezoi) din județul Vîlcea în jurul căreia s-au oploșit niște pensiuni, un hotelaș, un han, cîteva cabane și un camping cu căsuțe vechi din lemn, ceea ce face din răscrucea asta de șosele și trasee marcate cu triunghiuri și benzi colorate spre Munții Lotrului, Parîng, Șureanu următorul nivel al locului de popas: un fel de stațiune neoficială de cazare a tuturor amatorilor de ieșiri în natură care, […]

În excursiile sale estivale prin țară, turistul de pandemie plecat, ca melcul, cu cortul în spinare va ajunge la un moment dat și la cîțiva kilometri în amonte de orășelul nemțean Bicaz, pe barajul Izvorul Muntelui. Anul ăsta se împlinesc 60 de ani de la inaugurarea tovărășească cu vin pelin, crap la carton și friptură de elan muncitoresc a hidrocentralei „V.I. Lenin“ Bicaz-Stejaru, dar puțini dintre cei care fac poze de pe coronament zidului de beton și extinsului lac de […]

Bruges! Orașul celor 71 de magazine de ciocolată, locul (zice-se) de naștere al turismului modern, de când briții plini de parale (după ce-l bătuseră pe Napoleon și aveau în față un secol de „Rule Britannia!”) au descoperit că pe continent se pot îmbăta și merge la curve mai ieftin ca pe Insule; fița cu muzeele ar fi venit, zice-se, dup-aia. Eu n-am de unde să știu dacă a fost așa sau nu. Zic ce mi s-a spus. Am prins o […]

Editoriale