Articole din categoria: Destinaţie

Odată ajuns în Marsilia, primul loc pe care o să vrei să-l vizitezi (mai ales dacă-ți mai amintești ceva din lectura romanului Contele de Monte Cristo) e Château d’If, celebrul castel-pușcărie de pe insula situată la vreo cîțiva kilometri în larg de port. Scurta croazieră spre If poate fi motivată și de dorința de a vedea Marsilia și de pe apă, după ce-ai măsurat-o cu ochiul din cel mai înalt punct, catedrala Notre-Dame de la Garde, dar, cel mai probabil, […]

Cu vreo trei săptămîni înainte de „Deșteaptă-te, române!“, cîntat oficial, în toată țara, fredonam „Marseilleza“, chiar în orașul din numele imnului național francez, cel al tricolorului cu alb în loc de galben. Nimic premeditat: o altă călătorie de city broke într-o destinație europeană. Avionul low-cost-ului irlandez decolat de pe Otopeni debarcă pasagerii la capătul dinspre uscat al pistei-ponton care se termină în mare, undeva la vreo 25 de kilometri nord-vest de Marsilia, la marginea orășelului mediteraneean Vitrolles. Transferul rutier către […]

După periplul arhitectonic prin Valencia, sightseeing de clădiri mai vechi sau mai noi, urmează, logic, unul cult-turistic prin interioare de muzeu, pentru o mai bună înțelegere a orașului și a locuitorilor săi. Recomandat ar fi să începi turul ăsta în Centro Arqueologico de la Almoina, o expoziție arheologică cu artefacte de la fondarea orașului pînă în perioada medievală, amenajată într-o clădire modernă din vecinătatea catedralei La Seu, care contrastează flagrant cu bolovanii din interior, rămășițe ale trecutului îndepărtat în care […]

Ca în orice metropolă care-și respectă trecutul, în Valencia ai de văzut două orașe: cel vechi, în centrul clădirilor istorice, al catedralei gotice de secol XIII cu elemente renascentiste sau baroce și al majorității muzeelor, și cel nou, modern, ridicat mai în aval, aproape de port. Conexiunea directă dintre ele e făcută, pentru pietoni, de bulevardul verde Jardín del Turia, parcul amenajat în albia fostului rîu, nouă kilometri de spații verzi și terenuri de sport pentru cetățenii care se plimbă, […]

Nu sînt jurnalist de dezastru, omul trimis pe teren să producă știri de ultimă oră din zone de conflict sau sinistrate. Citiți articolul ăsta acum (miercuri, în ediția print, sau joi, pe site), dar transmisiunea din Valencia a fost realizată duminică seară, în direct, doar pentru secretarul general de redacție și colegul care face bulele. Și nu pentru că aș fi fost trimis special la evenimente: am ajuns azi de la Marsilia la Valencia fiindcă așa s-a nimerit, biletele de […]

Un tur al castelelor, cetăților sau bisericilor fortificate din Transilvania nu poate ocoli Clujul. Decît dacă trece și prin Bonțida, pe la Castelul Bánffy. Ce-a fost: Reședință a unei familii nobiliare de origine maghiară, conacul inițial se transforma pe la jumătatea secolului al XVII-lea într-un castel renascentist cu zid de incintă patrulater, întărit la colțuri cu turnuri circulare, modificat ulterior, succesiv, din moștenitor în moștenitor, de proprietarii lui, oameni cu sînge albastru și greutate în societate (Mare Comis al împărătesei […]

Nume: Golden Tulip. Prenume: Ana Dome. Data nașterii: 2009. Locul: Cluj-Napoca. Sex: Cîteodată. Stare civilă: Într-o relație (cu clienți din clasa de mijloc a societății). Ocupație: Mai mereu plin. Cam așa ar fi arătat fișa de cazare a gazdei noastre din Cluj, dacă hotelul ăsta de patru stele putea să-și scrie singur CV-ul. Dar cine sîntem noi, oaspeții lui? 52 de excursioniști de „Școala Altfel“, un grup de liceeni de clasele a X-a și a XI-a, plus adulții însoțitori. Plecați […]

După ce-a trecut de Brașov, pe partea dreaptă a șoselei E60 care duce la Sighișoara, privirea călătorului prin Transilvania este atrasă brusc de niște ziduri cocoțate pe o culme de deal vizibile de foarte departe. Este Cetatea Rupea, cel mai important obiectiv turistic al zonei și epicentrul festivităților din august: anul ăsta s-au împlinit fix șapte secole de la prima atestare documentară a localității, o însemnare de cronicar atent la evenimentele timpului său, care menționează, sub denumirea de Castrum Kuholm […]

Turistul plecat în excursie prin Maramureș va face probabil popas și la vreo douăzeci de kilometri de Sighetul Marmației, în Bîrsana, comuna de pe Valea Izei atestată documentar pentru prima dată în 1326, cînd, într-o diplomă regală, Carol Robert de Anjou îl recunoaște de jupîn pe aceste meleaguri pe cneazul Stanislau, fiul lui Bîrsan, mai-marele păcurarilor locului, ciobanii turmelor de oi cu lîna deasă, moale și lungă din Miorița. Și la obiectivul turistic numărul unu al comunei, Mănăstirea Bîrsana. Structură […]

Cam în același timp în care Petru Rareș era foarte ocupat cu ctitoria de la Probota, la sugestia sa, ceva mai la nord, în Bucovina, pe valea rîului cu același nume, se ridica o altă biserică ce avea să ajungă, peste ani și ani, monument UNESCO: Mănăstirea Humorului. La porunca domnului, dar pe cheltuiala și cu osteneala robului Domnului marele logofăt Toader Bubuiog, un fel de ministru de Externe al vremii. Așa cum Vodă își pregătea locul de veci la […]

Printre bisericile pictate din nordul Moldovei, premiate, în 1993, cu înscrierea pe lista monumentelor UNESCO (Voroneț, Humor, Sucevița, Moldovița, Arbore, Pătrăuți, Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava), se numără și Probota. Mănăstirea ctitorită, pe la 1530, de domnul Moldovei, Petru Rareș, fiu al lui Ștefan cel Mare, menită a fi necropolă voievodală, loc de odihnă veșnică pentru familia Rareș. Mult mai puțin vizitată decît celebra Voroneț, complet în afara rutelor turistice maninstream (pe undeva pe lîngă Dolhasca), practic, necunoscuta […]

Cu pasul lent și privirea atentă la detalii ale turistului cultural, ajungem astăzi la vreo 15 kilometri de Brașov, la o altă biserică fortificată transilvăneană – din 1427, în Prejmer, din 1999, în patrimoniul UNESCO. Istoria acestui loc curge continuu de mai bine de opt sute de ani, de cînd Cavalerii Teutoni, membrii unui ordin catolic militar-religios care se ocupa în principal cu cruciadele, se stabilesc în Țara Bîrsei, primind de la Andrei al II-lea, regele Ungariei, drepturi depline asupra […]

Turul bisericilor fortificate transilvănene de pe lista UNESCO început la Biertan, a trecut prin Saschiz și ajunge săptămîna asta în județul Brașov, la Viscri, celebrul sat săsesc promovat turistic la scară mondială de fostul prinț Charles, care, de cînd a devenit rege, nu prea mai are timp pentru vacanțe prin locuri exotice. A fost suficient însă să fie pozat o singură dată aici, în căruță, acum vreo cinșpe-douăzeci de ani, ca întreaga comunitate locală să beneficieze și astăzi de brand-ul […]

Nu foarte departe de biserica fortificată de la Biertan, la vreo cincizeci de kilometri de drum – de care, în îndepărtatul trecut negustoresc, de mașini, în prezentul cult-turistic –, se află și cea din comuna mureșeană Saschiz. Tot în centrul satului, construită tot de sași, exact în același timp (1493-1525), tot în stil gotic tîrziu, și tot monument UNESCO (din 1999), ca și biserica fortificată a vecinilor sibieni. Puternic apărată, odată, de vizitatorii cu intenții agresive, nu mai e păzită […]

Unul dintre locurile în care trebuie neapărat să ajungă turistul cultural plecat prin țară la vînătoare de obiective importante este Biertan, comuna sibiană fostă așezare majoritar săsească ce-ți iese-n cale pe drumul dintre Mediaș și Sighișoara, invitîndu-te la o vizită a bisericii fortificate, monument UNESCO din 1993. Sediu al Episcopiei Evanghelice Luterane din Transilvania între 1572 și 1867, această clădire gotică veche de cinci secole a fost ridicată în 29 de ani (1493-1522), sub amenințarea permanentă de atac a tătarilor […]

Seară de iunie, Sibiu. Eram în infotrip-ul organizat de Ministerul Turismului pentru jurnaliștii străini interesați de locurile și oamenii de pe-aici, unul din cei trei reprezentanți ai presei românești în micul grup plecat din București cu un microbuz, pe traseul Brașov-Bran-Făgăraș-Sibiu-Bîlea Lac. Tocmai ce ne cazaserăm în Sibiu, la apart-hotelul Plaza 35, și ni se făcuse transferul în centru pentru masa de seară. Ne așezam, deci, pentru cină, pe scaunele din lemn masiv de la Crama Ileana, o pivniță cu […]

Celălalt loc de consumuri publice alimentare în care-am fost cu Liviu și Semida, în perioada vacanței mele de o săptămînă în Penne și Abruzzo, și care merită menționat, e ceva mai departe de casa lor decît bărulețul lui Aldo, Cantinetta Mavà, de care povesteam data trecută. La vreo 30 de kilometri de serpentine de Penne, în Carpinetto della Nora, un sătuc din zona Parcului Național Gran Sasso e Monti della Laga cu aspect de stațiune montană care n-a avut banii […]

Eram în Penne, orășelul italian din provincia Abbruzo care arată ca un muzeu al arhitecturii în aer liber, oaspetele lui Liviu, fost coleg de școală și bun prieten încă din copilărie, al Semidei, soția sa, și al lui Tom, juniorul lor de aproape trei ani foarte activ și vorbăreț în trei limbi – română, italiană și engleză –, amestecate amuzant. Printre alte obiective de interes turistic din Penne sau din zonă, m-au invitat să merg cu ei și în Cantinetta […]

La Rîșnov e deja tradiție: în ultimele zile ale lui iulie și primele zile ale lui august, tot orașul ascultă metale grele. De la scenele de sub dealul Cetății ale Rockstadt Extreme Fest, care, anul ăsta, a împlinit 11 anișori și zece ediții, și a sărbătorit cu șase zile de festival, trei scene principale și 105 trupe în concert. Rockstadt a fost întotdeauna despre și pentru oameni. Totul a început de la o comunitate mică de rockeri brașoveni care avea […]

Prima seară în Niș, prima cină autentic sîrbească. În Nislijska Mehana, Cîrciuma Nișană cu ghivece de flori atîrnate deasupra capului la intrarea principală, costume populare pe pereți, rakija în pahare șimîncare cu specific local pe platourile venite de la bucătărie. Tot felul de cărnuri la grătar, între care vedete sînt cevapcici, micii sîrbilor (mai subțiri și mai uscați decît cei mioritici), plus roșii condimentate în ulei de măsline, ardei capia copți și alte salate apetisante. Din partea de meniu a […]