Și-a dat Băse jos de pe perete pistoalele electorale și a mai ieșit o dată cu ele pe traseu. A stat cu nopțile pe Facebook, a scos sticla aia cu caterincă single malt din seif, a combătut ca-n vremurile bune.
La cum se vorbea de concedieri de bugetari în campania asta, nici nu avea cum să nu-i placă. Dacă s-ar fi aruncat în joc și niște tăieri de pensii și salarii l-ai fi văzut în piață luptându-se cu suveraniștii, sărind la gâtul stegarului dac. Fetele sunt bine, s-au mai prescris din dosare, altele s-au reluat de la zero, iar colaborarea aia la Securitate pare deja, în ochii multora, o mică golăneală de tinerețe, asta e, cine n-a colaborat până la urmă?! La fel cum suveraniștii scriu și rescriu istoria sub ochii noștri, la fel și Băse, a lucrat puțin la propria posteritate. Mă rog, în sensul în care va fi vreuna. Una peste alta, din tot întunericul epocii băsiste, e bine că a avut decența, inspirația, norocul de-a se poziționa corect, cu aceleași predicate simple pe care i le știam din vremea în care distrugea țara.