Traducătoare talentată din mai multe literaturi, Adina Nicolescu era de o frumusețe enigmatică și de o inteligență fără cusur. Îl citise pe Soljenițîn în original, pe vremea cînd era interzis în România, și era la zi cu autorii din Italia și din Franța. Adina apărea în vila scriitorilor de la Neptun, pe care Zaharia Stancu o primise de la Ion Gheorghe Maurer într-un moment de generozitate a premierului care acceptase ideea lui Stancu: „Scriitorii nu se duc pe litoral numai să se relaxeze, ci să se și documenteze!”. Adina știa din surse demne de crezare istoria vilei, așa că, din cînd în cînd, intervenea în narațiunile scriitorilor cu cîte un amănunt cu care dădea peste cap legendele orale despre istoria clădirii de pe faleză. Cînd se înnopta și se termina cu cele două ore de emisie ale Televiziunii Române, optzeciștii se strîngeau pe hol, să joace whist. Adina venea și ea după ce-și adormea progenitura și cred că nu pierdea decît atunci cînd avea ea chef, căci, însurați sau becheri, ceilalți participanți la joc erau victimele privirii ei pătrunzătoare și zîmbetelor pe care le împărțea în timpul jocului, ca și cum ar fi distribuit cărțile secrete ale unor promisiuni. De fapt, nu erau nici un fel de promisiuni, ci doar ocheadele unei femei frumoase, care în timp ce își vedea de jocul de cărți, mai găsea timp să răspundă cu ochii privirilor întrebătoare ale cotoilor care își încercau astfel norocul. Din cîte știu, nici unul n-a ieșit cîștigător, căci Adina felina, cum i se zicea, chiar dacă era o traducătoare versatilă, nu era dispusă să-și traducă și soțul.
Adina felina, traducătoarea
