Fiindcă nu s-a găsit nimeni să-l răpească pe Andi Lăzescu, milioane de microbişti îşi desfac berile în faţa unui laptop. TVR nu transmite Euro 2012 decît pe jumătate. Celelalte meciuri, pe care partea masculină a ţării le aşteaptă de doi ani, le transmite Dolce. De ce?
Să spui că Lăzescu e un cretin nu ajunge. Să spui că e şpăgar nici atît. Nici măcar să spui că e un bou arivist, o lichea politică, o slugă pusă pe căpătuit, iar TVR e o curvă scumpă, o gloată de incompetenţi care se încrucişează între ei, sau o vacă cu epoleţi, nu ajută la nimic. Toate aceste vorbe nu ne pot da meciurile înapoi şi nici transmisiile de la Olimpiadă. Decenii întregi, romånii au plătit cu forţa nenorocita aia de taxă TV. Pe undeva, pe la capătul acestui bir absurd, pîlpîia mulţumirea că, din doi în doi ani, orice amărît poate urla în faţa televizorului său atunci cînd fotbaliştii lumii îi aduceau în casă un strop de frumuseţe.
Acum, cînd TVR zace pe marginea unui şanţ, fără chiloţi şi fără poşetă, e clar că banii aia i-am plătit ca să facă Lazescu tot felul de producţii kitsch şi să plătescă salarii celui mai mare grup de familii angajate la stat.
Pe lîngă menirea ei de slugă politică, asumată de toate regimurile, de la Gheorghiu Dej la Traian Băsescu, TVR ar trebui să aibă un singur sens pe lume: să transmită marile competiţii sportive internaţionale, să dea poporului campionate mondiale, europene şi olimpiade, să ofere mulţimii fotbal, gimnastică, patinaj, automobilism, atletism, handbal, rugby, baschet, şah sau polo cît cuprinde, să pună pe o tavă de sticlă colorată întrecerile rituale ale planetei. Atît.
Ei bine, cretinii care au condus această maşinărie de plătit salarii către rude au ratat acest sens. {i, fiindcă veni vorba de bani, datoriile TVR numai către stat, acele 70 de milioane de euro acumulate de şapte ani, pe care ANAF n-a găsit nimerit să le încaseze, sînt de 40 de ori mai mari decît datoriile pentru care postul Realitatea a fost anchetat, blocat, terorizat, falimentat şi pus cu botul pe labe de ANAF, ca să poată fi apoi înşfăcat de PDL. Dar locul aceastei istorii de corupţie politică, violenţă şi jaf nu-şi are locul aici. Aici ne îngrozim doar de cele 150 de milioane de euro datorii globale, cu ajutorul cărora Lăzescu şi TVR au reuşit să NU transmită meciurile de la Euro. Să nu mai vorbim de favorizarea competitorului Dolce şi nici despre absenţa licitaţiei cu ocazia vînzării.
Pentru că Lăzescu dispare din peisaj, iar în urma lui vine un alt şef al TVR, să ne ocupăm şi de Radu Călin Cristea, cel nominalizat de liberali. E un jurnalist pe care îl cunosc, pe care l-am avut colaborator la Cotidianul şi pe care nu am încetat să-l stimez, chiar după ce ne-am despărţit cu un zîmbet strîmb. Radu Călin Cristea e unul dintre cele mai fine condeie din presa romånă, un om deştept şi educat care poate fi oricînd benchmark-ul breslei în materie de cultură politică şi jurnalistică. Teoretic, e o alegere bună. Practic, e una cum nu se poate mai proastă.
TVR e un viespar care trebuie golit cu fum, nu abordat cu stil. TVR trebuie întîi demolat pentru a putea fi reclădit. Trebuie dus în insolvenţă, modificat legislativ, supus legilor pieţei libere, restructurat cu satîrul, ca să aibă cea mai mică şansă. Iar pentru asta e nevoie de un manager dur, cu cicatrice pe obraz, un om care a mai făcut, care a mai înregistrat profit, care ştie să împlînte un pumnal, să reteze un cap, să incinereze un cadavru – şi asta fiindcă în trecut a mai făcut-o. Radu Călin Cristea nu are nicio şansă. Dar eu îi doresc succes şi aştept curios Mondialul din 2014.