Filip Florian e unul dintre cei mai discreți tineri, încă-tineri prozatori de azi. Deja cititorii și criticii s-au obișnuit cu ritmurile lui. O bună bucată de vreme, Filip Florian se retrage pentru a scrie o carte, după care cartea apare și suscită un potop de comentarii, autorul dă interviuri, traducătorii își pregătesc penițele… Urmează o altă retragere a oricum retrasului scriitor și o nouă proză migălită atent și trecută prin șapte ape.
Toate bufnițelee, ca și Degete mici (2005) și Zilele regelui (2008), proza unui stilist care introduce evenimentul istoric (de regulă, dramatic) într-o frază de o frumusețe „compensatoare”. Este paradoxul pe care mizează autorul: întîmplările oribile și secvențele insuportabile ale anilor ’50, memorate și rememorate, povestite și repovestite, trec prin filtre succesive de „estetizare”. Un adolescent din anii 2000 reparcurge experiențele unuia de la începutul socialismului real, într-un paralelism făcut posibil de vîrstă, nu și de contextul istoric în care ea se înscrie.
Miza lui Filip Florian e dublă: pe de o parte, să nu simplifice, în sensul schematizării, realitatea aceasta istorică, văzută în cît mai multe din implicațiile ei. Iar pe de alta, să nu atribuie personajelor haloul omniscient și perspectiva unor judecători ai epocii trecute.
De aceea prozatorul se abstrage din propriul roman, lăsînd narația pe seama celor doi; și intervine, subtil, prin montaj, suprapunînd experiențele și făcîndu-le să interfereze în cîteva puncte esențiale. Ca și în excepționala nuvelă a lui Ioan Groșan (al cărei titlu trimite nu numai la Dostoievski, ci și la adolescența adolescentului dintotdeauna și de oricînd), curiozitatea personajelor este exact acea curiozitate intensă și devoratoare a vîrstei, mai tîrziu tocită și pierdută.
Era nevoie de un prozator matur, la propriu și mai ales la figurat, pentru a prinde această secvență formativă și a face cu ea un roman excelent.
Aș spune, prin urmare, că romanul de față l-a găsit pe Filip Florian; și nu invers, cum se întîmplă de obicei și cu rezultate mai modeste.
Filip Florian, Toate bufnițele, roman, Editura Polirom, Iași, 2012, 280 p.