Dat afară de la Naţională. Fiindcă a băut. A băut. Asta e, a băut.
Reporter: Nu vi se pare că legumele şi fructele au crescut ca preţ?
Adrian Mutu: Nu ştiu.
Rep.: Nu mergeţi în piaţă?
A.M.: Nu merg.
Rep.: Dar cînd mîncaţi nu vi se pare că plătiţi o notă prea mare la legume?
A.M.: Nu mă uit la bani.
Rep.: Criza vă afectează, domnule Mutu?
A.M.: Criza? Nu. De ce?
Rep.: Italia e în cădere liberă. Ne aşteptăm la o cădere a Italiei.
A.M.: Italia n-o să cadă.
Rep.: Cum puteţi trăi fără să ştiţi preţul legumelor, fructelor şi mai nimic despre criză?
A.M.: Nu mă interesează. Eu trăiesc aici, în Italia, destul de bine şi pot trăi fără să ştiu mare lucru. Italia e un loc al plăcerilor care te face să n-ai grijă.
Rep.: Spuneţi-mi atunci, ce vă lipseşte?
A.M.: Nu cred că îmi lipseşte mai nimic. Eu mă mulţumesc cu ce-mi dă Dumnezeu.
Rep.: A fost Dumnezeu darnic?
A.M.: Da, mie mi-a dat Dumnezeu.
Rep.: Este scandalul cu băutura. A fost cu drogurile.
A.M.: Nu vorbesc despre astea.
Rep.: Ce v-a afectat mai mult? Reacţia unora sau reacţia dumneavoastră?
A.M.: Lumea ce vrea? Să mă extermine? Pentru că sînt om? De ce nu-şi văd oamenii lungul nasului?
Rep.: O altă problemă viu disputată: fotbalistul nu prea are carte. Cum comentaţi?
A.M.: Fotbalistul are mintea la minge. Noi facem spectacol de milioane de spectatori.
Rep.: Cîştigaţi şi o groază de bani. Banii acoperă prostia?
A.M.: Sîntem talentaţi. Sîntem de la natură, de la Dumnezeu aşa. Noi sîntem făcuţi să driblăm.
Rep.: Aduc banii fericirea?
A.M.: Fericire? Am tot ce-mi trebuie.
Rep.: Greşiţi?
A.M.: Cred că da. Uneori greşesc, ce să fac?