Reporter: Hai Băsescu, huo Blaga! Unde-i demnitatea?
Adrian Papahagi: Nu am făcut acest gest la supărare, ci la rece. Aș fi putut fi supărat (pueril) după Convenția PDL, în care reformiștii au fost striviți între două blocuri disciplinate și încolonate, deși am propus partidului singura soluție care evita actuala scindare de facto (fractura e ascunsă, dar profundă și reală). Era evident că reformiștii depășeau ca discurs, credibilitate și capacitate de înnoire echipa actuală. Dar nu eram percepuți ca „adevărați pedeliști”, și cu această etichetă am fi rămas mereu, cred. Nu sînt supărat pe Vasile Blaga. M-a tratat întotdeauna corect, mă aprecia și a fost dispus să îmi deschidă un culoar în PDL. Nu am nici un resentiment față de el sau față de alți foști colegi. Pur și simplu cred că, deși există mulți lideri de dreapta (unii credibili), unul singur e acum liderul dreptei. Am ales să pun umărul la o construcție nouă, care vrea să ofere ceea ce PDL nu mai poate fi. Sper că va fi un început bun, alături de oameni de calitate și credibili, capitalizînd și experiența reformatoare a unui politician versat, ca Traian Băsescu.
Rep.: Oportunismul este la Papahagi acasă? Unde-i place, pe sofa, sub papuc?
A.P.: Oportunismul îmi este străin prin educație. Eram oportunist dacă mă aflam de partea Puterii, nu a învinșilor. Am refuzat să intru în PDL cînd era la guvernare, tocmai pentru a nu fi suspectat de oportunism. Am intrat în politică la greu, cînd Guvernul MRU fusese dărîmat, PDL era în opoziție și Băsescu suspendat. Mai mare dezastru nu se putea. E oportunism ăsta? Firește, puteam să fiu oportunist și să-mi creez culoar în PDL, eventual dezicîndu-mă de indezirabilii Preda, Baconschi, Voinescu, Funeriu. Am sprijinit (și co-redactat) din rațiuni principiale moțiunea cu șansele cele mai mici de cîștig, a Monicăi Macovei, ostilizînd poate oamenii puternici din PDL, în frunte cu Udrea și Blaga. Puteam să mă aliniez în spatele unuia dintre cei doi și să-mi negociez funcții, dar nu am făcut-o. Asta se cheamă oportunism? Tot din rațiuni principiale părăsesc un partid parlamentar mare, cu structuri puternice, unde puteam avansa relativ sigur, pentru o nouă inițiativă, care în acest moment înseamnă doar muncă și risc. Părăsesc filiala puternică PDL-Cluj a lui Emil Boc, unde făcusem figură onorabilă în alegerile din 2012, pentru o construcție de la zero. O fi oportunism ăsta?
Rep.: Băsescu e o chestie de destin pentru Papahagi?
A.P.: Privind în urmă, totul devine destin. Un lucru nu e: idolul sau modelul meu, cum au mai sugerat unii detractori. E un om politic impresionant, pe care am ajuns să-l apreciez foarte mult, deși nu a fost mereu pe gustul meu. Cred în rolul său reformator și în charisma lui de lider. Dar nu sînt căzut în admirație idioată, nici nu îi datorez nimic, ca să răspund la ordin sau să mă comport servil. Știți ce îmi place la Băsescu? Nu a încercat niciodată să mă mituiască. Nu mi-a promis funcții sau recompense, nu i-am cerut nimic. Avem o relație de gentlemen, de oameni liberi. Asta e rarisim în politica românească. Dovadă stă faptul că nici un om inteligent ca dvs. nu poate depăși clișee precum oportunism sau servilism, măcar atunci cînd se află manifest în fața unor oameni de alt tip decît cel care băltește în haznaua politicii românești.
Rep.: Altfel? Ce fructe de sezon consumați?
A.P.: Iată în sfîrșit o întrebare relevantă. Pepene roșu la greu și cireșe, cît se mai găsesc. Sînt, după mere, fructele mele preferate.