Îl știți deja, nu mai are nevoie de prezentare: Adriaaaan Voican. Săptămîna asta, despre OMD și promovare turistică.
Cum vă explicați, deci, de ce oamenii din turism n-au înțeles importanța OMD-ului (Organizația de Management al Destinației), care poate face și dezvoltare, și promovare?
Oamenii n-au înțeles, pur și simplu. Primarii au venit și au zis: „Dacă strîngem o taxă, e taxa mea, nu o dau mai departe“. De-aia noi, de 30 de ani, n-am reușit să strîngem bani de promovare în România. Avem două milioane și ceva de euro, poate trei milioane de euro, la nivel național. A dat Guatemala două milioane de euro, să fie țară parteneră la un tîrg de turism, unul din zecile de tîrguri… Deci, dacă nu strîngem 20-30 de milioane de euro pentru promovare, n-avem ce să vorbim. Dacă îi strîngem doar la nivel de localitate – păi, ne ducem cu Eforie la tîrgurile internaționale, să concurăm cu Coasta de Azur, cu destinația Cuba, cu Maldivele? Pot? Mi-e dragă Eforie, mi-e dragă și Sinaia, dar nu poți: e alt nivel, e altă categorie. Acolo discuți de destinații, vorbești de Marea Egee, nu poți să compari cu cel mai frumos sat românesc pe care vrei să-l promovezi: e altă categorie. Trebuie să ai umbrelă România: dacă n-avem OMD-ul România în care să ai și continuitate, să ai partener și privatul – care nu se schimbă, cum se schimbă din punct de vedere politic conducerea de stat –, n-ai făcut nimic. Ani de zile ne-am luptat cu faptul că primele și cele mai importante tîrguri sînt în ianuarie-februarie și noi n-aveam bugetul aprobat. Ne-am făcut de rîs anul ăsta că n-am fost la Berlin, pentru că birocrația noastră n-a putut să organizeze o licitație. OK, înțeleg, dar 160 de țări au putut, erau acolo. No comment.
Și atunci ce poți să faci ca să crești turismul intern e să stai acolo, în țările unde se întîmplă turismul adevărat, să taci și să înveți. Și să nu faci greșeli grave. Am cîteva exemple. O să-mi stîrnesc o simpatie de nedescris spunînd că am găsit, la tîrg la Milano, România la M, nu la R – M, de la Ministerul Antreprenoriatului și Turismului. Oamenii noștri nu sînt de rea-credință, dar nu știu, e prima oară cînd fac așa ceva, pe cînd alții fac de zeci de ani povestea asta. Și văd tot turismul, din toată lumea, în același timp: destinațiile care cresc, destinațiile care mor, pentru un an, pentru doi, și profită. Nemții au creat din Bulgaria o destinație, dar nu pentru bulgari. Noi vrem să facem litoral românesc pentru români. Nu: bulgarii nu se atingeau de destinația Bulgaria. Haideți să comparăm mere cu mere: erau hoteluri de patru stele de sute de camere, pentru zeci de avioane din Germania. Pentru 20 de ani. După aia, nemții au plecat și acum construiesc Albania, pentru că construiești pe green field, unde e ieftin, nu construiești în centru, unde-i scump pămîntul. Construiești unde vezi că e potențial. Turismul din Bulgaria trăiește acum cu români, dar a fost făcut pentru nemți, niciodată pentru bulgari. Noi vrem să fim și în papucii turistului, și în papucii angajatului cu salariu mare. Păi, bulgarii știi ce salarii aveau, cît era TVA-ul, cît costau roșiile, castraveții? Și noi vrem să fie ieftin, ca la ei – nu merge așa.
I-am spus ministrului: „Dragul meu, trebuie să ai trei firme:una care să știe branding, una care să știe marketing și publicitate, una care se știe PR“. Nici n-a înțeles ce vreau eu să-i spun acolo. Și-a venit incidentul de la New York. Toată presa l-a desființat. Unde-ți e PR-ul de criză? La Londra: și-a luat niște jurnaliști români și i-a dus acolo. Nu de la BBC, care avea un studio întreg acolo. Ia-ți un PR pentru Londra, nu pentru acasă. Ia-ți niște oameni care în destinația aia să vorbească de România, nu acasă, că ți-ai făcut un stand, că e bleu sau e roz, că e lung sau e lat… Unde sînt evenimentele conexe, unde-i prezentarea României? Unde sînt ambasadele, grupurile, asociațiile, whatever, touroperator-ii străini pe care îi inviți, îi chemi în România, să-i plimbi, să le arăți, să-i rogi: „Uite, dom’le, facem bine? Ziceți-ne ce să facem și facem, ca să putem crește“. O să zici că-i umilitor – da, e umilitor. Cînd n-ai brand, cînd România nu apare nici ca o insuliță pe luciul mării, nici n-o vezi, doar prețul poate fi atractiv. Cînd începi să-ți construiești un brand, o personalitate și turistul știe de ce vrea să vină în România, o să fie și un pic mai scump, o să fie mai profitabil. Or noi întotdeauna am plîns turismul românesc că-i scump. Păi, și Parisul e scump, dar se laudă că-i scump. Și-l cumpără cineva așa scump, are valoare. Ideea nu e să fii ieftin, că n-ai din ce să renovezi, n-ai din ce să modernizezi, n-ai din ce să plătești oameni buni. Ia să fie mîine 2.000 de euro salariile bucătarilor, ospătarilor: atunci ar însemna că ai vinde camera de hotel cu 400-500 de euro…
(va urma)
