Universitatea și-a încheiat călătoria din Europa aseară, la Atena. Cine s-a uitat la meci bine a făcut. Ca microbist român necontaminat cu dinamovism, fecesebism sau rapidism fanatic, am avut senzația aia plăcută, când unii de-ai tăi nu doar că nu se fac de râs în lume, ci sunt mai buni decât adversarii bogați. Chiar dacă la final a ieșit un mare rahat pentru pentru noi, Știința a fost mai bună decât în toate meciurile în care am văzut-o sezonul ăsta. Doar o aliniere tâmpită a planetelor a făcut să nu se califice.
În minutul 90, era 1-2. La acel scor, AEK se afla sub locul opt, ultimul care ducea direct în optimi. Îi trebuia un egal. Craiova era undeva pe 13 și mergea în playoff. Arbitrul, un georgian care a făcut o demonstrație ca la carte despre ce înseamnă să fii găzdar pe față, a arătat 8 de prelungiri. În 98, AEK egalează. Ambele echipe mergeau mai departe. Dar meciul se duce inexplicabil până în minutul 115. Corner pentru AEK, picior pus aiurea de Huri, VAR, penalty, gol. Fluier final. Prăbușire pe teren. De la Viena vine vestea că Rapid dă autogol cu Zrinjki. Bosniacii egalează la puncte Craiova și merg mai departe, cu -2 la golaveraj, dar mai multe goluri marcate. Clasamentul arată ciudat, cu Universitatea pe 25, primul loc sub linie. Poate e eroare în sistem. Toți dau refresh la clasament. O dată, de două ori, de zece. Tot 7 puncte, tot -2 golaveraj, dar șapte goluri date, față de șase ale noastre are Sigma Olomouc. Cehii urcă pe 24. Capăt de drum în Conference League pentru noi.
De multe ori i-am bănuit pe olteni că exagerează când povestesc despre echipa lor. După meciul de aseară m-am convins că unii au destin plat, de care lumea abia își mai aduce aminte, iar alții, cum e cazul Universității Craiova, au un destin ce merită scris și amintit peste ani. Lor li se întâmplă lucruri. Uneori bune, de foarte multe ori rele, dar niciodată banale. Chiar dacă noaptea de la Atena s-a terminat prost, Știința a reînceput să adune povești.