Acum, că s-a făcut liniște pe subiect și nu mai întreabă nimeni ce-i cu microbuzele alea pe care s-a plătit, din bani europeni, dublu și chiar triplu de cât crezuseră deșteptănacii din UE că vom plăti, treaba poate să intre iar în normalitate. Iar normalitate înseamnă că încă mai cumpărăm astfel de microbuze, numai că o facem la niște prețuri ceva mai mici, chiar dacă între timp au crescut taxe, TVA și toate cele. Cum s-ar zice, se poate și mai ieftin. Ce e drept, nici chiar atât de ieftin cum credeau domnii de la UE care ne-au dat bani să îmbunătățim sistemul de transport școlar, dar nici cât se plătea înainte. Iar partea cea mai frumoasă e că, ce să vezi, achizițiile se fac de la aceleași firme.
Spre exemplu, Consiliul Județean Ialomița a organizat o frumoasă licitație pentru achiziția a zece astfel de microbuze. Se întâmpla pe 20 ianuarie, iar suma pusă la bătaie a fost de puțin peste 8,5 milioane de lei. Dintre cele trei firme care au depus oferte una s-a retras, astfel că dintre cele două rămase a câștigat Pacific Electric Bus SRL, cu o ofertă de 7 milioane fix. Compania asta din Prahova, deținută de Ion Păun, a fost implicată într-o groază de contracte publice, multe dintre ele fix în cadrul scandalului microbuzelor electrice vândute la super-suprapreț. Mă rog, la peste ce credeau cei din UE, că la noi prețul a fost corect, format în baza raportului dintre cerere și ofertă, dar mai ales în baza principiului că nu e prost cine cere, e prost cine dă. Și apoi, scopul final nu e să cheltuim eficient, ci să aibă cu ce ajunge copiii la școală.