Şcoala de la Păltiniş a filosofului Constantin Noica era o oficină a spionajului britanic. Noica a fost racolat de englezi înainte de război şi primea instrucţiuni de la ataşatul aero al Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Bucureşti. Întâlnirile aveau loc la Păltiniş, unde locuia Noica. Una dintre întâlniri, documentată exemplar de contraspionajul Securităţii, s-a consumat pe teritoriul unei stâne. Pentru a scăpa de nemilosul filaj al ofiţerilor de Securitate, ataşatul britanic a urcat pe versantul opus, ostil, împădurit şi lipsit de drumuri, înarmat cu o hartă şi o busolă.
Cu o genială predicţie, Securitatea i-a intuit direcţia şi intenţiile, urmărind fiecare mişcare a ataşatului. Însuşi baciul stânei pare un personaj rupt dintr-o distribuţie temeinic analizată de un nevăzut regizor. Oaspeţii sunt primiţi într-o atmosferă bucolică cu produse tradiţionale, iar baciul le cântă din fluier, după care dă de veste cu tulnicul, celorlaţi tulnicaşi amplasaţi strategic pe culmile dealurilor, când vizita ataşatului ia sfârşit. Peste câteva zile, se intensifică vizitele lui Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu la Vila 23 de la Păltiniş a profesorului Noica. Vălul de mister al vizitelor se ridică, în sfârşit: filosoful le-a făcut rost de două burse Humboldt discipolilor săi preaiubiţi.
Un rol-cheie în obţinerea mult râvnitelor burse l-a avut ataşatul britanic, dat fiind faptul că sediul Fundaţiei „Alexander von Humboldt“ se găseşte la Bonn, în landul Renania de Nord-Westfalia, aflat în zona de ocupaţie britanică. Discipolii „Tulceanul“ alias Pleşu şi „Lulu“ alias Liiceanu ai maestrului Constantin Noica sunt doi dintre cei mai perfizi agenţi de influenţă ai spionajului politic strategic din epoca Războiului Rece. Intelligence-ul Majestăţii Sale Regina Elisabeta II i-a selectat pentru a-i desanta în Germania Federală, în zona de ocupaţie britanică.
Crâmpeiele de mai sus nu sunt rupte dintr-un scenariu de film SF sau izvorâte din imaginaţia unui nebun, ci sunt fragmente din cartea Fereastra serviciilor secrete – România în jocul strategiilor globale, semnată de generalul SRI (r) Aurel. I. Rogojan, apărută la Editura Compania. Fracturile de logică sunt proprietatea lui Rogojan, dar când vorbeşte despre dedesubturile şcolii de la Păltiniş, generalul face apel la informaţiile şi relatările coordonatorului contraspionajului britanic al Securităţii, complicând lucrurile şi împingându-le spre severul diagnostic de halucinaţie colectivă.
Este inimaginabil nu atât traseul prin Securitate al lui Rogojan, ci cariera sa de arme din anii de după revoluţie, făcută în SRI. Între 1990 şi 2006, Rogojan s-a ocupat de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii din cadrul SRI, asigurând managementul resurselor informaţionale. În acelaşi timp, a fost profesor la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul“. Imaginaţi-vă cam câte generaţii de cadeţi a nenorocit acest redus mintal, al cărui organ al gândirii este bulbul rahidian, şi cam care a rămas rolul tulnicului în diseminarea mesajelor secrete, în noua eră informaţională. Închipuiţi-vă că Rogojan a redactat textul obscurei Strategii de Securitate Naţională, în calitate de membru al secretariatului CSAŢ.
Iată, de pildă, ce mesaj de tulnic a primit Rogojan cu privire la Editura Humanitas: „Un alt discipol (Liiceanu – n.n.) îi datorează lui Noica moştenirea Editurii Politice, căci acest cadou nu i-a venit de la FSN, ci ca urmare a unei solicitări externe către un lider marcant al Frontului din partea organizaţiei secrete Pinay Circle (mai cunoscută sub numele «Cercul»). Printre oaspeţii acestui club secret se află Richard Nixon, Henry Kissinger, sultanul Omanului, Ion Iliescu şi regele Hussein al Iordaniei. Nu de mult, la conducerea «Cercului» s-a aflat lordul Lamont, coordonator al grupului Balli, care a achiziţionat combinatele de aluminiu de la Oradea şi de la Tulcea.
Lamont a venit în România însoţit de Julian Amery, girantul lui Ion Iliescu la «Cercul»“. Mesajele elucubrante ale lui Rogojan sunt răspândite cu o viteză ameţitoare în eter de către aceiaşi tulnicaşi amplasaţi strategic pe dealuri, ca în scenariul stânei de la Păltiniş, unde s-a consumat antologica întâlnire dintre Noica şi ataşatul aero britanic. Tulnicaşul „Deleanu“ consideră documentul-gunoi al generalului o carte excepţional de importantă. Părerea unora este că fereastra serviciilor secrete ar trebui totuşi să fie închisă ermetic pe răstimpul transmisiilor de muzică de tulnic.