Două știri mi-au atras atenția zilele astea. Ambele din Polonia. Prima arăta că de la începutul anului, până în iulie, peste douăzeci de mii de polonezi, bărbați și femei, s-au înscris la antrenamente militare voluntare. Se așteaptă că până la sfârșitul lui 2025 să fie patruzeci de mii. Asta după ce guvernul a demarat programe de recrutare și de instruire, cum ar fi „Vacanța în armată”, un stagiu de o lună pentru tineri, în urma căruia primesc grade, pot continua serviciul sau pot alege să fie rezerviști.
A doua știre e legată de rezultatele unui sondaj. El arată că încrederea polonezilor în armată a crescut la un nivel record, 94%, pe când cea în biserică a scăzut mult, 35%. Un sondaj făcut de INSCOP Research în iunie 2025 arată că în România armata are un nivel de încredere de 63%, iar biserica 57,7%.
Deși au un istoric mai bogat în neneorociri provocate de ruși, plus graniță cu enclava Kaliningrad și Belarus, polonezii nu sunt mult mai expuși și apetisanți decât noi pentru eventuale atacuri ale tovarășilor din est.
Diferențele sunt destul de mari și arată cam din ce aluat suntem făcuți. Când au război la ușă, agresorul fiind o cunoștință atât de veche, la polonezi miroase mai mult a praf de pușcă decât a tămâie. La noi, neam viteaz, dârz, cu fibre de viezure, barză și mânz, nici măcar istoria comunistă foarte recentă nu poate aduce vreun argument pentru mobilizare. Dimpotrivă. În marile orașe ale României simți doar miresme de yoga, de sală, de bărbi aranjate, de ceară epilatoare din piepturi de bombardier, de cooking show-uri și de dezvoltare personală. Și de acatiste. Fiecare televiziune de știri, și nu sunt puține, are armata ei de colonei, generali în rezervă și analiști militari. Unii mai competenți decât alții. Arată la hartă, mută trupe, fac strategii. Pesemne că în timpul activității militare, ori nu aveau chef, ori nu erau lăsați să-și etaleze calitățile, din moment ce armata română e atât de jalnică. Dacă nu credeți și aveți impresia falsă că ne-am mai revenit militar, amintiți-vă de marii ostași recenți Ciucă și Gabi Oprea, de generalii bătrâni ai lui Vadim. Sau uitați-vă la emisiunile lui Dan Diaconescu.
Departe de noi programe ca ale polonezilor. Nici guvernanții, prin MApN, nu ne dau varianta să învățăm să ținem o armă în mână. Și nici noi nu ne-am duce, dacă ne-ar invita. E mai comod pe TikTok sau la cafenele. Abia am scos la încălzire niște rezerviști din ultimele promoții de militari în termen, majoritatea burtoși și bucuroși că au fost scoși câteva ore de la muncă.
Sunt milioane de români care îl ascultă leșinați de admirație pe șarlatanul Călin Georgescu cum vorbește despre patriotism și curaj, despre sfințenie, credință și pace. Asta în timp ce el e înconjurat de militari care în timpul serviciului își luau concediu paternal pentru a se duce mercenari în Congo. Oameni plătiți de MApN, care au depus jurământ de credință patriei, dar gata oricând să dea o lovitură de stat în țara lor, dacă au ofertă financiară mai bună. Chiar și de la dușmani, doar banul nu știe carte. Cam despre asta este vorba, ca să încheiem măreț, precum Pantaloni Roșii Împărat.