Caţavencii

Al cui agent e Siegfried Mureșan?

În 2014, Siegfried Mureșan a fost plantat pe lista PDL, la europarlamentare, de Servicii. Așa spune martorul ocular Adrian Rădulescu, răposat între timp, dar păstrat în memoria televiziunii. Ca să poată Serviciile băga un necunoscut pe liste, peste rînd, în partidul lui Băsescu, era nevoie – și aici toată lumea e de acord – de voința lui Petrov. Deci orice s-a făcut cu privire la Siegfried Mureșan s-a făcut cu complicitatea președintelui țării, fost turnător la Securitate.

Cine era la vremea aia Mureșan? Un tînăr care-și datora cariera statului german: stagiilor la Bundestag, suportate de bugetul federal al Germaniei, masteratului de la Berlin, plătit de Cancelaria Senatului pentru Învățămînt a landului Berlin, șefului Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunther Krichbaum, grupului german din PPE. Pînă în 2014, momentul în care Serviciile l-au băgat în față, Siegfried era un semi-etnic german, cu cetățenie germană, instruit în Germania și dator Germaniei.

Se pune acum întrebarea: care Servicii l-au băgat pe listă? Ale noastre sau ale Germaniei? Din ceea ce zice decedatul Rădulescu, ale noastre, care ar fi invocat relațiile și apropierea lui Siegfried de instituțiile germane. Interesul era, așadar, ca Siegfried să-i spioneze cumva pe nemți, să obțină ceva de la ei, ilegal sau pe sub masă, căci altminteri, dacă era să facă treabă legal și la vedere, nu era de competența Serviciilor. Dar, în 2014, România era deja membră în structurile nord-atlantice, iar serviciile secrete ale statelor NATO împărtășeau o alianță vecină cu frăția. De ce, atunci, aveau nevoie Serviciile noastre să submineze serviciile germane, încredințîndu-i misiuni subversive lui Mureșan?

Desigur, putea fi și situația în care SM ar fi fost pus pe liste – prin intermediul șefilor PDL și al președintelui turnător, cum rezultă din relatări – de serviciile nemțești. Asta, cu toată prietenia nord-atlantică, l-ar fi încadrat pe Siegfried la articolul 394 din Codul penal, referitor la trădare. În plus, ar fi făcut praf reputația serviciilor noastre, sub al căror nas s-ar fi desfășurat asemenea trăznaie.

Împrejurările de intelligence mărturisite de Adrian Rădulescu și confirmate cu jumătăți de gură de alți martori pedeliști rămîn neelucidate. E Siegfried agent politic german? E agent secret român? E agentul progresului? Al Bruxelles-ului? E victima unui lanț de coincidențe și răutăcisme împrăștiate de dușmanii politici? Sau e un self-made man, care și-a construit o carieră în Occident, cu propriile mîini, mînat de o ambiție de fier?

Asta, probabil, se întreba și el cînd l-a desemnat Nicușor premier. De-aia o fi cerut 15 minute de gîndire, exact cît să poată suna la cele cinci-șase posibilități.

Exit mobile version