Partidul cu rezonanţă de DTT, miraculosul praf alb de pe vremea războiului rece cu ajutorul căruia masele populare au scăpat de purici şi păduchi, şi-a croit o ideologie chiar pe ideea unei dezinsecţii naţionale.
Omul providenţial, Căpitanul, nu mai e întruchipat de bărbatul falnic călare pe un cal murg, ci de un individ prizărit, cu vermorelul în spinare, ce a găsit soluţia miraculoasă de stîrpire a insectelor denumite „ciocoi“, din pricina cărora se scarpină românii în buzunare.
În vreme ce Opoziţia se opinteşte fără succes să-l extragă pe Băsescu din vizuină, nea Dan îşi asmute privitorii asupra unor băseşti mai mici, mult mai uşor de scos din găurile caşcavalului.
Dacă am fi bolnavi de scenarită, am zice că dulcile noastre servicii secrete au pus la cale această maşinaţiune cu mentă şi fistic din pricina căreia ţinta răului se deplasează de la centru spre periferie şi că nu-i exclus ca în cîteva luni împăratul să-l cheme pe Prîslea cel Voinic la Cotroceni, să-l ungă vornic şi să i-o dea pe Eba de nevastă.
Scăpată parcă de sub control, oastea de strînsură a acestui Dan Căpitan de Parai se umflă pe zi ce trece, redutele peremiste cad una după alta în braţele feciorelnice ale caracaleanului, conservatorii lui Voiculescu ies din conservele expirate să se frece de mantia-i otevistă, prizonierii din sediile lui Gigi Becali sar pe ferestre să pupe icoana făcătoare de minuni, care va da cu trei mîini stîngi cîte 25.000 de euroi, nu cu una, cu care zvîrle mărunţişul misticul latifundiar.
Cu cît pepededeul va lua mai multe procente din cîrca useleului, cu atît măgarul Puterii se va simţi mai uşurat, de o să vedem în preajma alegerilor o singură siglă cîştigătoare: un ditamai măgaru’ călare pe mica mîrţoagă politică numită Dan Diaconescu.