Ligia Deca se îngrijorează cam cum simte o pereche de pantofi din Berceni criza din Taiwan. Deca are ceva din energia moartă a stăpânului său, Robo. Marele Robosit.
Pe urmele bancului, putem spune: că e incompetentă, am stabilit, acum să vedem și cât de incompetentă.
Ligia Deca spune: „Dacă nu ne vom întoarce cu toții la clasă săptămâna viitoare va trebui să ne gândim la prelungirea perioadei de cursuri și a examenelor naționale“.
Impostura e atât de mare în interiorul actualei Puteri încât Deca se consideră parte din corpul profesoral. Dar ea nu se întoarce niciunde – mai mult decât atât, ea e parte a sistemului mizerabil prin care profesorilor li se pune pumnul în gură, e parte a acestei povești de groază în care președintele țării îi amenință pe profesori.
Ligia Deca mimează empatia, sperând că, în timp, va învăța și câteva expresii faciale care să trimită spre sentimente umane.
Ligia Deca, continuând absurdul: „Este foarte important, pentru a putea să rămânem în acest calendar, să dăm predictibilitate elevilor și să asigurăm cele mai bune condiții de desfășurare a examenelor, să ne putem întoarce cu toții în sălile de clasă săptămâna viitoare“.
Cum, când, de ce o astfel de cerință poate fi un argument? Greva e o glumă sau cum? Greva e ceva ce facem așa, să ne alintăm, dar acum hai la muncă?
Când și cum am ajuns să acceptăm acest nivel alarmant de incompetență, prostie și șantaj?