Ponta a tăiat banii cercetării în Romînia, lăsînd lumea cercetătoare în beznă. Baumgarten a demisionat din funcția de vicepreședinte al Consiliului Cercetării. De bun-simț.
Reporter:Ponta a desființat cercetarea. O sărăcie și o criză fără cercetare ce sînt?
Alexander Baumgarten: Nu a desființat-o, ci a reorientat-o și a definit-o prost. A reorientat-o deoarece crede că poate obține o ameliorare a industriei fără ca cercetătorii ei să fie validați de cei mai buni specialiști internaționali. El vrea să ne validăm între noi, ceea ce reface clanurile care își împart banii. A definit-o prost deoarece așteaptă de la ea rezultate rapide și concrete. Nimeni nu a produs cercetare așa, ci invers: cu cît dai bani pentru o cercetare mai abstractă și mai îndelungată, cu atît rezultatele sînt mai palpabile și mai eficace. Așa merge inteligența umană. Din concret nu iese concret, ci din abstract iese concret. Numai Democrit, cu atomii lui, se înșelase.
Am petrecut doi ani în CNCS și am demisionat în bloc. Aparent, pentru că Guvernul a dat prea puțin pentru cercetare, fără să ne consulte, iar misiunea noastră de a întreține excelența se suspendă. De fapt, am demisionat deoarece sensul interior al muncii noastre este mort. Ministrul Funeriu ne chemase să schimbăm cercetarea romînească, făcînd din ea un partener internațional serios. Am luptat doi ani pentru acest lucru. Era cît pe ce să reușim. Am adus "jucători" internaționali și au antrenat echipe. Am adus evaluatori internaționali și au dat ierarhia valorilor. Costurile au fost normale, toată lumea face așa, pentru că știința nu are granițe etnice. Și romînii care ne critică pentru acest lucru evaluează pe bani frumoși pentru "străini"!
Cei doi ani m-au amărît din două motive. Mai întîi, pentru că Puterea nu a înțeles cît de avantajos era pentru ea să continue această politică elitară. Ea vrea să direcționeze acum niște sume, mărind hemoragia creierelor spre lumea normală. Prețul va fi îngrozitor, dar în timp. Apoi, marile eșecuri ale celor doi ani: deși am încercat, nu am putut crea un sistem de identificare a plagiatului și mai ales a gradului de noutate al unui proiect. Apoi, istovitoarea persuasiune asupra comunității largi, pentru a-i convinge de nevoia schimbării. Of, cîte v-aș mai spune!
Rep.: Am fost la mall aseară: nici o distracție, nici un pantalon sau pantof nu erau produse decît ale plăcerii. Unde era cercetarea?
A.B.: Era exact acolo, în pantof. Știți povestea înțeleptului indian care a inventat pantoful cînd regele i-a cerut să acopere pămîntul cu covoare. În mall e la fel, pentru că folosim partea vizibilă, vorba lui Preda, aici pantoful dumneavoastră, și partea invizibilă, adică norul de idei din jurul pantofului, care îl sprijină imponderabil. El nu se vede, dar el este sursa plăcerii. Nimeni nu poartă pantofi, nu gîndește, nu inovează, nu luptă, nu minte, nu sărută decît pentru că îi place. Toți căutăm plăcere și facem orice ca să o cîștigăm. Dar ea e diversă, și nu o producem mereu singuri. Pentru unele, avem armate de cercetători.
Rep.: Cînd s-a creat lumea, cercetarea unde a fost?
A.B.: A fost în degetele alea care se atingeau între om și Dumnezeu în Capela Sixtină (care, credeți-mă, era anterioară Creației, dintr-un punct de vedere). Adică unul i-a dat celuilalt dreptul și puterea de a nu multiplica doar indivizii în aceeași specie, ca un prost, ci chiar să inventeze noi specii. Depinde de români ce vor: să multiplice indivizii sau să descopere noi specii. Prima se face cu mîna; a doua, cu capul.
Rep.: Cercetarea înseamnă dubiu. De ce în secolul nostru dubiul, dilema ne încurcă?
A.B.: Din mediocritate. Trăim în lumea performanței exasperate și uneori ridicole. Vrem să fim atleți, dar sîntem neatenți la mersul normal. De aceea, justa măsură (clasa de mijloc, dieta, moderația) a rămas doar mediocritate. Iar omul mediocru, pentru că nu face nimic gratuit, nu pune nici întrebări, ci taie frunză la cîini cu sentimentul superior că e util societății.
Publicat în Cațavencii, 16(94) 2013