Simonis râde ca vaca scăpată în lucernă spunând că ei, pesediștii, „toți i-au dat voturi lui Simion în turul întâi“.
Ce-ar mai fi de spus după o astfel de mărturie? Ce ar mai putea să înțeleagă alegătorii, în general, și cei ai PSD, în particular?
Pare un punct ultim dincolo de care acest personaj politic ar trebui să se dizolve, să se autodizolve ca entitate publică.
Câtă mizerie poate suporta un om politic până când e turtit sub greutatea ei? Practic, după o astfel de declarație, dacă Simonis nu e trimis acasă, la afacerile dubioase ale socrului, primește un cec în alb să spună orice. Omul s-a căcat în ea de democrație, și-a scuipat în ochi alegătorii, ne râde în față disprețuind votul liber, ne ia banii de la buget pentru PSD și îi folosește împotriva valorilor democrațiilor liberale și, cu toate acestea, acest Simionis merge mai departe, rămâne la vârful partidului, se alintă ca un labrador pe lângă șeful de partid.
Asta nu mai e boală, e moarte. Dar se pare că se poate trăi politic și așa, mort.