PDL. Căzut din şefia Consiliului Judeţean.
Reporter: Aţi pierdut.
Alin Tişe: Aşa e urcuşul omului. Cade, se urcă, ce să faci?
Rep.: Ce învaţă omul din înfrîngere?
A.T.: Din înfrîngere? Eu nu ştiu ce să învăţ, fiindcă eu cred că am avut o campanie bună, am reuşit să propun soluţii concrete.
Rep.: Ce este o înfrîngere?
A.T.: Sînt prea extenuat acum ca să mă gîndesc. Nu e un capăt de drum pentru mine, în orice caz. O să o iau de la capăt. Sînt om ambiţios şi ştiu să pierd şi ştiu să şi învăţ din asta. Mie să nu-mi pună nimeni titlul de înfrînt. Nu sînt. Sînt un om puternic, un om care a făcut multe pentru Clujul nostru drag şi nu a spus ultimul cuvînt.
Rep.: Totuşi, Tişe şi PDL-ul morţi.
A.T.: Nu sîntem. Partidul nostru mai are multe lucruri de făcut pentru ţara asta. Uitaţi că am stăpînit criza, e mare lucru, ne-am asumat măsuri grave. Credeţi că alţii ar fi făcut la fel? Da, este regretul că nu voi putea continua pentru Consiliu, dar Clujul este inima mea şi sînt înfrînt acasă, sînt înfrînt printre prieteni. E mare noroc. Printre străini e mai greu. Prietenii te mustră şi apoi te reprimesc în sînul lor.
Rep.: Înfrîngerea e o victorie.
A.T.: Da, da, te regăseşti şi o iei de la capăt.
Rep.: Aţi fost călcat pe cap de clujeni.
A.T.: Nici gînd. Repet: revin.