Prima medalie a României la Jocurile Olimpice de la Londra. Argintul la judo.
Reporter: Cum este judo ăsta?
Alina Dumitru: O luptă sportivă.
Rep.: Şi care-i scopul ei?
A.D.: Cum care e scopul? Să-ţi înfrîngi adversarul prin tehnici ale luptei sportive.
Rep.: Cum este să cîştigi?
A.D.: O mare bucurie.
Rep.: Cum este să pierzi?
A.D.: E tristeţe mare.
Rep.: Aveţi oase?
A.D.: Ce oase?
Rep.: Dacă aveţi oase, că păreţi foarte mobilă.
A.D.: Cum să nu? Anii de antrenament te fac astfel.
Rep.: Şi tacticile ce fac din om?
A.D.: Sînt tactici de tot felul, de apărare, de atac. Coordonarea esenţială a întregului corp.
Rep.: Armonia ce înseamnă?
A.D.: Armonia înseamnă ca prin stratagemele tale să reuşeşti să învingi.
Rep.: Deci nu există armonie în absolut.
A.D.: Victoria.
Rep.: Da, dar armonia care duce la înfrîngerea cuiva nu e armonie.
A.D.: Armonia pentru mine, pentru celălalt este înfrîngere, eşec. Într-adevăr, perfecţiune nu poate exista de ambele părţi.
Rep.: Ce înseamnă antrenamentul în judo?
A.D.: Ani de acumulare, de luptă cu tine însuţi, să-ţi depăşeşti complexele, hibele.
Rep.: Devii un altul?
A.D.: Nu, miza este să te perfecţionezi pe tine, să fii mai bun. Nu poţi deveni un altul.
Rep.: Ce aţi învăţat din judo pentru viaţă?
A.D.: Perseverenţa!
Rep.: A trebuit să vă bateţi în viaţa de fiecare zi?
A.D.: Nu, nu. Sînt o promotoare a pacifismului.
Rep.: Şi nu vă doare mitocănia din România?
A.D.: Ba da, dar nu îmi pun muşchii la treabă ca să combat mitocănia.