Alina Mungiu-Pippidi are un talent rar, poate unic: acela de-a avea dreptate și de-a fi de-o rară inepție în același text, chiar în același paragraf.
A.M.-P. e sentențioasă, prin asta uneori scandalizează. În editorialul ”Această mahala nu reprezintă diaspora”, A.M.-P. spune cele mai mari tâmpenii din câte a spus vreodată. O face nonșalant, flegmatic, cu aerul că tocmai își scoate o bucată de carne dintre dinți fără să se jeneze de ceilalți meseni.
Și face asta neavând nevoie s-o facă. Gratuit, stupid, adoptând sintaxa urii sociale pe care am condamnat-o ani la rând la dreapta intelectuală românească. Că diaspora nu e omogenă, că diaspora nu e ceva care ar avea un singur creier politic, o singură voce protestatară, că tot felul de neterminați se ridică din șanțurile băsismului ca să se pună în fruntea unor halucinații, asta e cu totul altceva. „Lumpen”-ul la care face referire A.M.-P. rămâne nedefinit – ne gândim așa, doar, că ar fi vorba de niște unii plecați la ciordeală, semiciordeală, cerșeală și semicerșeală de asistență socială prin străinătate. Cât de abuziv e să folosești logica pentru a lipi acest ”lumpen” de ”Muie PSD” și, mai departe, să concluzionezi că, așa cum acel „lumpen” nu are nici o relevanță politică, fiind incult și inept, tot așa ”Muie PSD” este o prostie…
Nu doar că, punând problema astfel, nu forțezi o înțelegere, dar te plasezi în conjunctura cea mai ieftină a interpretării. Evident că ”Muie PSD” nu reprezintă predicatul ieșirii în stradă, ”problema” care se vrea rezolvată. Evident că ”diaspora” este o împachetare și atâta tot. Aa, să ne întrebăm în ce fel această împachetare poartă amprentele împachetării de la alegeri, cînd ”diaspora” nu putea să voteze, asta da, e o întrebare.
Absolut jalnică abordarea: hai la baie, să ne măsurăm proștii!
După cum ar fi de mare ajutor să punem în legătură ceea ce A.M.-P. numește succesul împotriva PSD cu ”#rezist” și ”Muie PSD”. A.M.-P. spune: ”De fiecare dată cînd am bătut PSD cinstit și corect, în alegeri, am reușit apelînd la partea de sus, nu la cea de jos, a intelectului alegătorilor noștri: în 1996 cu venitul global (nici azi realizat), în 2004 cu taxa unică și promisiunea integrității publice, în 2009 cu ANI și promisiunea integrității, în 2014 cu România europeană, alegeți Sibiul ca model”. E halucinant să crezi că taxa unică ar putea vreodată să-ți câștige alegerile, dar, mă rog, fie. Predicatul principal opus PSD – din 2004 până acum – a fost anticorupția. Și poate abia aici, prin ideologizarea anticorupției, prin imbecilul ”Votez DNA”, ajungem în zilele noastre. PSD se hrănește din toate acele înfrângeri pe care i le-a administrat politic ”Votez DNA” și o face pe bună dreptate. Pentru că, de fiecare dată, anticorupția s-a lăsat folosită ca prezervativ ba de șefi din Servicii, ba de Băsescu, de Udrea, de șpăgari din presa pedelistă, de intelectuali angajați pe post de mozolitori. Însă, pe mai departe, declinarea politică nu iese din PSD = Corupție, hai să anticorupție. Împotriva acestui PSD luptă, de la mic la mare, părți ale Serviciilor, scursuri ale presei Băsescu-Udrea, diverși mâncători de căcat, procurori, construcții instituționale abjecte ale regimului Băsescu și, de ce nu, că sună bine, terți. În mare, nimic nu s-a schimbat, tușele sunt aceleași, bani pentru media vin cam din aceleași surse, iar PSD este la fel de sfidător, abject, bântuit de pușcăriași și posibili pușcăriași, poate că mai penibil și mai incult ca niciodată.
Altfel, oricând merg la drum cu A.M.-P. decât cu toate zoaiele regimului Băsescu transformate peste noapte în apărători ai „lumpen”-ului. Oricând merg alături de cineva care e dispus să arate cu degetul spre împuțiciunea din Servicii și spre întunericul din DNA.