Nota redacției: la cererea unui însemnat număr de cititori încă nefamiliarizați cu limba lui Goethe, am tradus în română, sperăm cît mai fidel, scrisoarea în germană adresată președintelui Klaus Iohannis de colaboratorea noastră Nutzi.
Dragă Domnule Președinte, Eu sunt Nutzi, spaima Constituții, consilieră prezidențială pe problemele României în lume, noaptea. Am slujit la Cotroceni, succesiv, cu devotament și abnegație, trei președinți: pe kaghebistul Ion Iliescu, pe Emil Constantinescu Cel-Învins-de Structuri și pe matelotul Traian Băsescu. Eu, domnule președinte, m-am născut în Bucovina, provincia care a făcut parte o vreme din minunatul Imperiu Austro-Ungar, fapt care s-a reflectat benefic și-n familia noastră: la noi în familie, de pildă, la masa duminicală n-au lipsit niciodată wurști, supa de găină cu tăiței de casă, șnițelul vienez și cremșniturile. Am crescut de mică în spiritul marii culturi germane și țin minte și acum discuțiile din copilărie între mama și tata, oameni simpli, dar cu dragoste de carte, despre Goethe, Beckenbauer, Nietzsche, Müller (golgheterul, nu laureata), Kant, Heidegger, iar mai tîrziu, cînd părinții au mai îmbătrînit, despre Günther Grass și Mesut Özil. Iar la noi, la o cină, a luat masa o dată Paul Celan, care a apreciat la superlativ plăcinta cu dovleac făcută de mama. Și mie îmi place, domnule președinte, lucrul bine făcut. Dacă doriți, vă pot demonstra, deși am și eu o anumită vîrstă. De aceea, vă rog foarte mult să nu vă dispensați de serviciile mele și să-mi îngăduiți să rămîn la Cotroceni pe toată durata mandatului dvs.
Romania über alles!
(va urma)