Adevăratul intelectual e cel care ține la idolul său și la bine, și la rău. De-aia îl admir eu pe Liiceanu, că nu s-a lepădat de Traian Băsescu cînd acesta e, acum, cam încolțit. Desigur, fostul meu șef de la Cotroceni n-a fost și nu e ușă de biserică; dar ce, Heidegger n-a cochetat și el cu naziștii? Asta nu l-a împiedecat pe marele filozof să scrie Sein und Zeit, iar pe Băsescu să-și ia o casă în Mihăileanu. Dacă aș fi biograful lui Liiceanu, aș scrie o carte cu titlul De la Heidegger la Băsescu, pe coperta căreia aș pune o poză cu un BMW seria 3, ca o ilustrare a vitezei acestei evoluții a eseistului român. Și ca să nu existe suspiciuni de parti-pris-uri ori incompatibilități, aș publica-o la Polirom.
*
Am impresia că insolvența e ca menopauza: cînd intri-n ele, nu te așteaptă nimic bun.
*
Deși multă lume mă confundă în mod intenționat cu Elena Udrea, eu nu-i port acesteia ranchiună: ca dovadă, i-am trimis, de Mărțișor, în arestul preventiv, un sutien, un foehn și niște chiloței cu șnuruleț alb-roșu.
(va urma)
Ars Amatoria